Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

miercuri, iunie 08, 2011

Anca Pandrea şi stareţul - o prelată şi prelatul

Anca Pandrea are ca mai toţi românii cel puţin o problemă. Celelalte nu mă interesează, dar pe acestea două aş dori să vi le prezint. Una este direct legată de o persoană dragă pe care nu o poate ţine multă vreme de parte de ea. Ai mei de pildă nu pleacă nicăieri fără câine, nu îi spun numele pentru că asta ar putea trage după sine multe probleme, inclusiv deconspirarea anonimatului meu. Ce pot să vă spun însă despre numele câinelui este că nu este nici Cătălin, nici AngelaSimilea şi nici Pafnutie. Aceste nume au fost deja atribuite unor pluşuri din colecţia proprie. Deci ai mei îşi iau câinele peste tot. Aşa şi Anca Pandrea, după propria sa declaraţie nu poate sta fără secs mai mult de câteva zile: "În vara aceasta vom merge la mănăstire ca în alţi ani, dar nu vom sta prea mult pentru că nu putem sta fără sex mai mult de câteva zile." Nu o poate nimeni acuza pe Anca Pandrea că ar face vreun rău animalelor din imediata sa apropiere, deoarece îşi ia întotdeauna păsărica cu domnia sa, dar cu secsul nu e aşa uşor. Prin urmare, femeia încearcă să împuşte doi iepuri de pluş dintr-o lovitură: e bifată la catastiful eternităţii pentru că a pontat la intrarea în mănăstire şi nu lasă nici secsul nesatisfăcut. Nu îl poate lua cu ea, prin urmare îi dă ceva treabă, pentru a nu îi fi simţită lipsa. Pe urmă se întoarce la secs şi recuperează din mers.



Cea de-a doua problemă este că s-ar putea ca acum Anca Pandrea să realizeze că întreaga sa existenţă a fost pusă sub semnul ghinionului. Că nu a devenit niciodată o mare actriţă de teatru sau de film pentru că la spectacolele ei mereu s-a nimerit ca publicul să fie preponderent format din stareţi sau din ilustre feţe bisericeşti. Altfel, astăzi adolescentul de mine nu ar mai fi lipit pe pereţii camerei mele pubertale afişe cu Madonna, Sabrina, Samantha Fox, şoferii de tir nu ar mai fi dus cu ei în cabină calendare de la Adesgo cu Romaniţa ci toate, toate casele locuite de bărbaţi ar fi avut pe pereţi poze cu Anca Pandrea de ai fi zis că frescele au fost pictate de zugravi cu grave probleme de motricitate şi acuitate senzorială. De unde am tras concluzia asta? Citiţi cele ce urmează: Acum ceva timp în urmă, am fost la mănăstirea Caraiman, unde am vrut să vorbesc cu stareţul. Eram îmbrăcată în pantaloni scurţi şi aveam un tricou pe corp, celelalte femei chicoteau când m-au văzut aşa, spunând că am picioare frumoase, atunci l-am întrebat pe stareţ: 'Părinte, ce părere aveţi despre faptul că femeile acelea au zis că am picioare frumoase?', iar el a răspuns 'Am auzit şi eu şi tot asta cred şi eu, dar nu am voie să spun". Au venit feţele bisericeşti la spectacole, le-a plăcut la nebunie de Anca Pandrea, dar ce folos că nu au voie să spună. Şi uite aşa încă un viitor luminos s-a stins în negură. E nasol de tot cu prelaţii ăştia că, chiar dacă oferă bucurii tot nu au voie să spună nimic?

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...