De fapt tot acest circ este o stranie combinaţie de Caragiale şi Corneliu Porumboiu, în care grotescul conferă maieuticii un aer de hedonism superior. Cum să nu mi se reverse simţurile în momentul când, prezentându-se pe ecran sms-urile trimise de fantele Ciubotaru apare pe ecran: ia lapte! şi pitzi în cauză se întreabă cu pupilele dilatate, de parcă cineva i-ar fi lipit făţuca de vitrină: "mi-a zis mie aşa ceva? Din ciclul: mi-ai zis poşetiţă? Am trecut peste întrebările retorice de genul: ce are special acest Ciubotaru (puţin mai frumos ca dracu, dacă e să mă întorc la profunzimea spirituală a poporului român) sau unde sunt curvele de altădată, dotate cu o demnitate şi o decenţă specifice breslei. Pentru că esenţa era de altă natură. Filozofică. Iată că după "A fost sau n-a fost?", un exerciţiu maieutic despre revoluţie ni s-a dat să asistăm la un exerciţiu maieutic despre mahala, şi, credeţi-mă, pitzipoancele ăstea m-au convins că Pişcoci există sub mai multe forme.
Concluzionez cu următoarele date, centralizate:
- cuvântul cel mai des auzit aseara a fost "dovada",
- singurul cuvânt neauzit aseara a fost "frumos",
- cea mai des amintită "acţiune comună" fete-Ciubotaru a fost, în ciuda aşteptărilor publicului nu "secs" ci "tăierea de porc",
- localitatea cea mai des amintită a fost Pucioasa,
- toate fetele erau blonde, mai puţin noua amantă din umbră, brunetă, dar ea era încă minoră la acea oră,
- toate fetele aveau fuste scurte,
- toate fetele purtau pantofi cu toc cui,
- niciuna nu avea (la vedere, cel puţin) vreun tatuaj.
Prin urmare, iată portretul robot al "preotesei maieuticii româneşti". Dacă întâlniţi pe stradă astfel de specimene, vă rog să le întrebaţi ce părere au despre "adevărul absolut". Sau dacă sunt sigure că, în timp ce erau împreună, adevărul lor nu a petrecut Paştele sau Revelionul cu o altă blondă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu