Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

luni, iunie 27, 2011

Scot proteza din pahar să mi-o pun la carnaval...

Dacă tot e la modă să îţi doreşti să fii vampir, am stat eu strâmb şi m-am gândit drept dacă mi-ar conveni sau nu să fiu vampir şi răspunsul meu sincer este NU, aş fi un vampir nefericit, pentru că nu cred o iotă în nefericirea proverbială vampirului. Un vampir este cel puţin la fel de nefericit ca un tenor, un sportiv de performanţă, un prelucrător prin aşchiere, un sudor, un lucrător la salubritate, un filolog sau un funcţionar public. Nu aş putea să mă mulţumesc cu statutul de vampir din cel puţin zece motive şi iată-le mai jos:
1. ar trebui să mă simt responsabil pentru persoana pe care aş muşca-o de gâtuţ, asta cel puţin dacă m-aş pretinde bampir cu conştiinţă,
2. ar trebui să mă simt vinovat de eterna stare de copilărie pe care aş impune-o minorilor pe care i-aş condamna la tinereţe eternă,
3. dacă aş muşca pensionari ar trebui să duc asupra mea toată povara că am apărut în viaţa lor prea târziu, în cel mai rău caz în momente de alzheimmer galopant sau de incontinenţă crasă,
4. deşi chipurile adaptat la întuneric sunt convins că aş tresări la fel ca ziua, dacă sunt luat prin surprindere, prin urmare nu cred că dacă nu mi-aş mai vedea umbra m-aş speria cu mult mai puţin,
5. deşi îmi place carnea în cât mai mult sânge, ideea că o viaţă întreagă aş fi condamnat să mă satur numai cu sânge m-ar aduce în pragul disperării,
6. aş duce dorul metrourilor bucureştene şi al tramvaiului cu mirosuri, în orice caz nu aş putea să mă bucur de ele aşa cum o fac acum, când sunt o persoană prin excelenţă diurnă, ba chiar matinală, deoarece ultimele pornesc undeva prin jurul orei 23.00,
7. nu aş avea parte de fete cuminţi şi probabil că ar trebui să mă laud numai cu transformări de paraşute şi de alte fenomene eminamente nocturne,
8. nu aş putea să mă mai bucur de nici un concert rock, acum că primăriile obligă ca ultimele concerte să se încheie la orele 22.00,
9. nu aş putea să mai votez, sau aş putea cu foarte mari sacrificii, dacă m-aş hotărî să reeditez cozile din anii 80,
10. aş cumpăra totul la suprapreţ, ştiut fiind că toate magazinele expres (Tesco mai ales) care au deschis şi noaptea impozitează tocmai la suprapreţ, probabil pentru a îi aduce la faliment pe toţi vampirii.

Mai degrabă aş fi superhero, dar aş prefera să nu fiu obligat să port chiloţii peste colanţi. În orice caz singura condiţie ar fi să pot purta pe cap o pungă de hârtie cu două găuri în chip de ochi, pentru că altfel aş fi uşor de recunoscut. După mulţi supereroi care seamănă ca două picături de apă cu titularul, aseara am văzut în sfârşit o iubită normală de supererou (iubita lui Green Lantern) care văzându-l cu mască îi zice râzând: hahaha, tu eşti! un fel de "Senin, tu eşti?" nu ca proasta aia a lui Spiderman care îl sărută cu capul ăn jos ridicându-i doar juma de mască... Până la urmă nu contest că supereroul rămâne cu fata frumoasă, dar dacă ţinem cont că aceasta are un IQ care nici măcar nu o ajută să mă recunoască cu mască pe ochi, atunci nu e chiar aşa mare pierdere dacă aş fi orice altceva. Şi ar mai fi o condiţie pe care aş pune-o, aceea de a nu mi se reproşa vreodată că nu pot fi în acelaşi timp în două locuri, pentru că altfel m-aş supăra foarte tare şi le-aş propune să schimbăm pentru o zi rolurile.

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...