Astăzi dedic acest post lui Andrei. Lui
Andrei Trifan, vroiam să spun, jurnalist
aici. Acesta este semnatarul unui articol mai mult decât tendenţios intitulat: "
Nea Imi, omul care nu face semnul crucii niciodată". Doar titlul şi te şi gândeşti că e satanist omul, venerabil, mare antrenor şi un cetăţean mai mult decât onorabil. Ulterior aflăm că
Emerich Jenei este reformat. Asta deja nu mai prezintă nimic senzaţional, am mai auzit despre astfel de cazuri, despre oameni care, citez, au "
o credinta diferita de cea a majoritatii romanilor". A majorităţii românilor mai puţin catolicii, unitarienii, penticostalii, baptiştii şamd. Fiecare dintre aceştia, pun pariu, în viziunea lui Andrei Trifan au o credinţă diferită de cea a majorităţii românilor. Evident, lui Trifan nu îi sunt simpatici ăştia care nu îşi fac cruce niciodată. Citind articolul său sesizăm lesne şi mirări de genul: şi deşi nu îşi face cruce uite totuşi că a câştigat CCE cu Steaua...
Tehnicianul care a obtinut cea mai mare performanta din istoria fotbalului romanesc la nivel de echipa de club, castigarea Cupei Campionilor Europeni in 1986, este membru al Bisericii Reformate si are o credinta diferita de cea a majoritatii romanilor.Dacă până acum Trifan nu ne-a convins că religia lui Jenei este nocivă cu ceea ce urmează jurnalistul speră să convingă. Şi spune după cum urmează că: "De altfel, Ienei, ca orice alt reformat, nu are voie sa faca semnul crucii niciodata!" Acum sigur mulţi fundamentalişti vor sări în sus: e satanist. Asta cu datul voie e ca şi cum ai spune despre un hamster că nu are voie să bea niciodată apă. Sau despre cucu că nu are voie să sape tunele în pământ. Sau despre un stelist că nu are voie să fie dinamovist niciodată. Nu mai zic nimic de dubla negaţie, pentru că sunt convins că v-a deranjat şi pe voi cel puţin ca şi pe mine. Trifan de fapt încearcă să ne sugereze că el are voie să scrie articole tendenţioase şi proaste, dar un material bun, echilibrat şi transparent nu are voie niciodată. În comparaţie cu unii dintre colegii săi, care nu au voie, doar câteodată.
Stau şi acum şi mă gândesc, la cât de diferit e de noi Emerich Jenei, cum a putut el să câştige o cupă atât de importantă. Sau poate tocmai de aceea? Dacă stau şi mă gândesc puţin, Iordănescu făcea şi cruci, pupa şi poze şi tot nu a făcut mare sfârâială...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu