Ieri, o cunoştinţă din Bucureşti a avut un accident de maşină, din fericire încheiat fără victime. Femeia conducea prudent, când pe şosea îi sare în faţă un copil pe care îl loveşte. Nu grav, dar îl loveşte. Iese din maşină şi... surpriză, din mulţime, o cucoană de culoarea cafelei declarată drept mama copilului accidentat sare la bătaie şi îi dă un pumn în faţă, spărgându-i ochelarii şi învineţind-o. Poliţia o absolvă pe cunoştinţa mea de orice vină şi de asemenea nu intervine în acest conflict.Acum coroborez această întâmplare cu declaraţia recentă a lui Christian Ciocan, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei:
"Christian Ciocan, purtatorul de cuvant al Politiei Capitalei, spune ca cea mai buna reactie in cazul conflictelor din strada este anuntarea incidentului la numarul de urgenta 112: Le recomand oamenilor sa nu intervina in conflictele din strada. In primul rand este foarte riscant. Pot oricand sa devina ei insisi victime. Conflictul initial poate fi extins daca este vorba despre o incaierare intre bande sau gasti de cartier. Nici nu mai suntem inainte de 1989, cand din simt civic orice cetatean trebuia sa intervina.
Astazi, in 2010, suntem stat european si este dreptul Politiei, dar si obligatia acesteia sa o faca. Cei care asista la cazuri de agresiune in strada trebuie sa anunte de indata la 112. Exista apoi un alt risc, cel al comiterii unei infractiuni. Cei care intervin pot la randul lor sa devina subiect de cercetare, daca in cazul interventiei lor incalca legea", a explicat Ciocan, citat de Gândul.info.
În primul rând nu pot să nu constat că Ciocan se contrazice. Zice el în rezumat că îndeamnă ca opinia publică să se abţină, după care constată că nu mai există simţul civic dinainte de 89. Cum stă treaba asta, că eu unul nu pricep? Păi dacă nu mai avem simţ civic şi drept urmare nu ne mai implicăm, de ce să ne mai îndemne să nu ne implicăm? Se pare însă că răspunsul stă în următorul pasaj bolduit, când Ciocan ne anunţă oficial că e posibil să fim şi noi ulterior acuzaţi pentru exces de simţ civic. De fapt e altceva, e vorba de interesele şi influenţele oculte. Adică eu unul mă implic, o dau pe precupeaţa de culoarea cafelei cu lapte la o parte şi mai atenuez din pumnii îndreptaţi către şoferiţa nevinovată că un copil scăpat de sub supraveghere s-a trezit traversând bulevardul prin loc nepermis, cu umbră şi verdeaţă. Pe urmă însă Ciocan nu îmi mai garantează că precupeaţa nu depune plângere că aş fi violentat-o fără motiv. De fapt, nu numai că nu garantează, ci aproape că mă asigură că mi-o voi lua pentru insolenţa de a răspunde civic pentru o nedreptate.
Am aflat că, deşi ieri ştiam că precupeaţa va fi dată în judecată, după ce cunoştinţa mea îşi scosese certificat de la medico-legal acţiunea nu va mai avea nici o continuare. Până la urmă mcred că Ciocan a învins. Taci şi înghiţi. La mulţi ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu