Sunt invidios din cale afară pe jupânul Balbeck. Nu o să pot scrie niciodată ca el. Bâlbec însă da. Iată în cele ce urmează un text original Balbeck, de aici şi alte două scrise în ordine de mine şi de Bâlbec. Al lui este mai bun. Dar cel mai bun este originalul lui Balbeck, pentru că el este natural. El scrie fiziologic. Noi, ăstia doi, uşor filologi scriem la comandă, deci prost pentru naturaleţea scrisului şi bine pentru că ne onorăm comanda. Acum vreo 25 de ani, perioadă pe care de altfel o aminteşte şi Balbeck deseori în blogul său, am fi devenit mari scriitori. Astăzi nu suntem decât nişte epigoni..."Shark Bay e o plaja foarte frumoasa. De la mal incep coralii. Sunt niste pesti foarte frumosi, sunt colorati. Am vazut pestele fluture, pestele papagal, etc. Sunt foarte frumosi. La 60 m de mal, coralii dispar si se face o groapa adanca, de vreo 4-5 m. Acolo poate fi pericol. Acolo pot fi rechini. Se face din ce in ce mai adanc, pana nu se mai vede fundul. Se adanceste dintr-o data. Oamenii ar putea a vada rechini. Vizibilitatea e foarte buna. Dar in loc sa plece repede de acolo, probabil se apropie de rechini,ca sa ii pozeze. Daca inoata spre corali de cand vad rechinii, pot sa scape.
Am enervat un peste negru, cu dungi albe si portocalii. Avea cam 40 cm. S-a repezit sa ma muste. I-am pus inotatoarea in cap. Imi bateam joc de el. M-a muscat de cauciucul de la inotatoare. Am simtit muscatura. Probabil ma “composta” ca lumea pe piele. Era sa ma prinda de burta, dar m-am ferit. Inota linistit. Eu l-am provocat. A vrut sa se apere. Iar l-am atins cu inotatoarea in cap. Iar l-am enervat. M-am jucat mult timp cu el asa. Am vazut ca apare cu galben intr-o revista cu pesti, asta inseamna ca poate sa atace. Rechinul,baracuda erau cu “x”, adica erau cotati pesti foarte periculosi."
"Am plecat la o stână de lângă Braşov. Nu am mai fost niciodată la o stână şi acum am zis că e păcat să nu mă duc. M-am urcat în maşină şi am gonit cu peste 90 acolo unde radarul mă atenţiona că nu sunt maşini de poliţie. La stână este nemaipomenit. Pe lângă oi erau mulţi căţeluşi albi pe care îi iubea ciobanul. Mai era unul pe care nu îl iubea deloc. Ăsta era negru. Mama lui când l-a făcut l-a apucat de cap şi când l-a tras i-a spart un ochi. Dar mie mi s-a făcut milă de el fiindcă nu îl iubea nimeni. Cât am stat acolo a fost foarte cuminte şi fericit că am grijă de el şi că îi vorbesc ca unui om. Câinii sunt mai buni ca oamenii pentru că ei nu se aşteaptă să le vorbeşti. Dacă i-ai vorbit om l-ai făcut. Aşa şi cu căţelul ăsta. Cât am scris postul ăsta pe blog a stat cuminte, sub masă. Pe urmă n-am putut să trimit textul că îmi spunea că e o eroare. Când m-am ridicat să mut calculatorul am observat că avea cablul de la modem ros. Căţelul cât a stat la picioarele mele a mâncat cablul. M-am gândit să îl bat. Nu am putut. L-a bătut şi aşa Dumnezeu. Am plecat de la stână trist. O să îmi fie dor de căţeluş o vreme, pe urmă nu o să îmi mai fie pentru că probabil că nu mai e viu. O să îi facă la fel altuia care o să vrea să scrie ceva la calculator şi ăla probabil o să îl omoare. Acum sunt liniştit pentru că am făcut o faptă bună."
Bâlbec
"Aici iese soarele. Pe strada e mizerie. Cand trec masinile ma stropesc. Am doua picaturi sub genunchi si trei peste genunchi. Daca as fi avut mai mult de sase picaturi pe un crac, merita sa scot peria de haine sa ma curat. Asa insa mai astept. De aia imi place mie zapada, ca nu stropeste."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu