Astăzi e clar ziua întâmplărilor năstruşnice cu amici sau cunoştinţe. Mai am una de înaltă ţinută povestită de o cunoştinţă din Olanda, din propria experienţă. Iată cum un român năstruşnic dejoacă tertipurile olandeze.
Omul ăsta este român, trăitor de mulţi ani la Amsterdam şi biciclist convins. Într-una din seri, prezent la un vernisaj, omul îşi lasă bicicleta, scumpă şi performantă legată de un stâlp în faţa galeriei. Târziu în noapte, la ieşire, pe întuneric, dibuieşte lacătul, deschide lanţul şi surpriză, bicicleta nu se lasă urnită din loc. Ca orice profesionist al ghidonului scoate lanterna şi surpriză maximă: lanţul său era dublat de un altul. Al hoţului. Astfel acesta se asigurase că bicicleta nu pleacă din loc. Românul nostru pune lanţul său la loc şi pleacă pe jos spre casă. Cu ajutorul curselor de noapte ajunge în zori. A doua zi se duce la primul magazin de specialitate, cumpără un lanţ nou şi spre seară se întoarce la locul unde îşi lăsase cu o noapte înainte bicicleta. Totul neschimbat, aşa că pune lanţul nou. O zi mai târziu se întoarce la locul faptei. Surpriză şi mai mare, hoţul pusese un lanţ nou peste cele trei vechi. Românul nostru mai cumpără un lanţ şi îl pune şi pe ăla. Prins de treburi, o săptămână mai târziu revine la stâlpul de care îi fusese legată bicicleta. Şapte lanţuri. Respiră uşurat şi mai pune încă trei, cu care venise, preventiv. Câteva zile mai târziu bicicleta îi era legată de stâlp cu 20 de lanţuri, de ai fi zis că e Prometeu înlănţuit, nu altceva. De data asta renunţă să mai pună lanţuri.
Câteva luni mai târziu reuşeşte să îşi cumpere o bicicletă nouă. Este momentul în care se decide că la toată risipa de bani, cel puţin un lanţ recuperat ar însemna o mică economie. Se urcă pe noua bicicletă şi ajunge la locul în care defuncta, deja uitata încă îl aştepta. De data asta era legată doar cu cele câteva lanţuri ale sale. Hoţul, probabil atins de criza financiară şi-a retras lanţurile, pentru a le folosi în scopuri mult mai practice. Românul nostru îl biruise. A plecat fericit spre casă pe noua bicicletă, pe cea veche ducând-o de cadru. Când să o salte pe aceasta din urmă de şa, simte ceva foşnind. Un bilet, pe o hârtie împăturită. Mesajul era: eşti tare, vrei să lucrăm împreună?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu