Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

joi, decembrie 02, 2010

The Mono Jacks la primul album - talentul de a face ca mono sa sune stereo

The Mono Jacks (TMJ) îşi lansează de ceva vreme albumul de debut, "Now in Stereo" prin toată ţara. Nu am să încep acum să divaghez repetând amănunte care vă stau oricum la dispoziţie în virtual despre istoricul acestei trupe. În cele ce urmează tot ceea ce veţi citi este eminamente personal şi subiectiv.

Îmi place TMJ! De fapt, trebuia să încep spunând că mi-a plăcut dintotdeauna ab4. Prin urmare este natural să îmi placă acum TMJ, cum este firesc să îmi placă de pianistul Johnny Răducanu după ce am avut o vreme un cult al virtuozităţii maestrului la contrabas. De la "Cold" încoace Doru Trăscău a evoluat iar TMJ este produsul maturităţii sale şi a grupului care îl înconjoară. Ascult acum "Now in Stereo" cu senzaţia că cei patru sunt învăţăcei care repetă, didactic, după piese clasice. Este o impresie generată în primul rând de soundul de o curăţenie clinică, antiseptică, lipsit de găseliniţele ieftine pe care mulţi dintre imaturi aleg să le strecoare, din dorinţa de a se evidenţia. TMJ nu au probleme de identitate, puţin le pasă lor că nu rup canonul, câtă vreme îşi pot permite să fie ei la turaţie maximă. "We're Not Getting Older" este un astfel de cântec de o curăţenie şi gravitate cutremurătoare. Îmi aminteşte pe alocuri mai degrabă de obsesiile din piesele Doors decât de clişeele demente şi dereglate de la Nirvana. Dincolo de instrumentele care parcă de-abia încep să cunoască disciplina trupei, vocea lui Doru Trăscău atinge pe noul album un nivel necunoscut pe anterioarele ab4: anxietate totală, ilustrarea vaietului perfect în vis ("Come Back Girl", "Maria"). Iată în sfârşit un solist român rock din generaţia actuală care îşi foloseşte vocea ca instrument şi nu ca portavoce a unui tembel şi nesincer "teiubesc", cum se poartă în ultima vreme în pop-rock-ul românesc.

Nu o să pot fi prezent la nici una dintre lansările din ţară, însă la concertul budapestan nu voi lipsi... Şi promit să compensez prin gradul de uzură al primului lor CD, pentru că, vă rog să mă credeţi că după şanţul de pe CD-ul ultimului Brandon Flowers pe care l-am chinuit în maşină vreo 2 luni acum a venit rândul lui "Now in Stereo". Poate că nu ar fi rău totuşi să îmi cumpăr 2 CD-uri, măcar mă asigur că am o rezervă.

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...