Iată a doua anecdotă reală cu telefon, de data asta a venit rândul celei idealiste. Acum câţiva ani BebeBebe în oraş (Bucureşti) cu soacră-mea. La un moment dat îi sună mobilul. O doamnă, ceva mai în vârstă la celălalt fir o confundă cu fiica ei. După câteva clipe, când totul este clar, doamna de la celălalt fir sparge gheaţa. Mă scuzaţi, credeam că e fiică-mea. Vroiam să vorbesc cu ea pentru că mă doare tare spatele şi nu ştiu ce să fac. Nevastă-mea calmă, brusc amuzată răspunde: Păi încercaţi cu fastum gel. Doamna îi mulţumeşte şi promite să aplice acest tratament. Nevastă-mea închide telefonul şi soacră-mea o întreabă: cui i-ai recomandat fastum gel. Răspunsul vine firesc: unei doamne.Şi mă întreb eu aşa, ca prostul, dacă nu ne-ar fi tuturor cu mult mai bine dacă la nevoie am pune mâna pe telefon, mai ales acum că probabil avem mobile într-o proporţie covârşitoare şi am suna. Pe oricine. Pur şi simplu un număr care ne vine în minte. Ştiţi, nu mai am curent şi nu ştiu ce să fac. Sau nu vă supăraţi mă doare în gât. Ce îmi recomandaţi? Sau aş vrea să fac o ciorbă de fasole soţului, surpriză însă nu am mai făcut niciodată? Aveţi cumva o reţetă? Şi dacă la celălalt capăt telefonatul nu are răspuns, atunci să facă bine şi să ne redirecţioneze la un prieten/prietenă care ştie răspunsul. În definitiv suni un prieten al unui binevoitor... Cred că lumea ar fi mai bună şi că am dat cu flit call hotline-urilor. E bine să nu exagerăm, fireşte şi să nu încercăm astfel să le dăm cu flit şi hotline-urilor erotice, în ideea că aşa facem economie de bani. E urât, jignitor şi periculos. Am o mâncărime în zona pelviană, nu doriţi să mi-o trataţi. Nu, până aici! Dar ca să suni pe oricine ca să ceri un sfat mi se pare în momentul ăsta cea mai bună alternativă a non-comunicării. E o greşeală telefonică cu alibi. Nevinovată şi socială prin definiţie. E o leapşă cu altruisme.
Mamă ce mişto a ieşit ciorba asta de fasole cu ciolan! De unde ai avut reţeta? Mi-a dictat-o o doamnă, la telefon!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu