Am inaugurat mai demult o rubrică dedicată inegalabilului poet Aurel Botezan, pe care lumea l-a uitat pe nedrept sau nici măcar nu a apucat să îl cunoască pentru a-l putea uita, de data asta pe drept cuvânt. Iată încă un poem al acestuia:
"Totul pulsa ca un fugar sfârşit
De-o cursă infinită
Lumea vedea cu groază cazanul
Ce nu-şi mai suporta capacul ferecat
Dar dacă...?
Blestem pe tine, om,
Acum, când văd că rodu-mi,
Speranţa, mândria şi iubirea
Mă fac să uit de toate
Celelalte griji lumeşti,
Vii tu şi te-nfiripi
În cuiburile minţii-mi
Şi-a nopţilor odihnă
O, tu-ndoială crudă
Şi veşnic blestemată,
Cu hulpăvie, acuma mi-o răpeşti!"
(Încotro?)
Întrebări fireşti, de natură gramaticală:
Pe cine, ce?
Întrebări fireşti de natură fizică:
Mai pulsezi dacă eşti sfârşit?
Întrebări fireşti de natură vizuală:
Asta cu cazanul care nu îşi mai suportă capacul ferecat nu e din Muppets? Sau din Sesame Street? Îmi amintesc că acolo ieşea un monstru păros din tomberon...
Răspunsuri posibile: se mai întâmplă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu