Ioana Bogdan - omul, discursul și susținătorii săi

Am îndoieli, deseori mi se întâmplă să am îndoieli că nu toate raționamentele mele sunt întemeiate, însă se întâmplă acest lucru prea târziu pentru a le mai retracta. Iar atunci, în clipa aceea, îmi vine să dau fuga și să repar ceva, așa cum mi se mai întâmplă uneori, în timpul vreunui meci de fotbal, să schițez eu, aiurea, șutul la poartă... Același reflex mi-a dat târcoale și în ceea ce privește postul anterior în care vorbeam despre Ioana Bogdan - Regina Calamburului. Până la urmă cine sunt eu să îmi dau cu părerea cu privire la valoarea îndoielnică a acestei dudui, cică scriitoare? Până să scriu eu ceva în care să dreg busuiocul, iată că scrie Ioana Bogdan, pe blogul ei, adică aici o chestie în cursul căreia nu aduce nici un argument împotriva acuzelor mele legate de prețiozitatea măriei sale, ba mai mult, mi le reconfirmă prin intermedul unei expozițiuni de filozofie și logică personală, din care citez: ”Despre atenţie, eu ştiu că înseamnă atunci când te concentrezi şi gândeşti, în acelaşi timp, în aceeaşi direcţie.” Mi-au dat lacrimile la formularea cu ”înseamnă atunci când”, pentru că mi-am amintit de referatele de la română, din generală. Prin urmare, considerațiunile estetice aduse condeiului Ioanei Bogdan erau întemeiate. Atunci de ce îmi răspunde, o fi oare masochistă? Simplu, ca să îmi facă câteva complimente. Unul ar fi că am un blog activ și des updatat, în comparație cu al domniei sale. E o ușoară mirare și invidie în reproșul Ioanei Bogdan, dar până la urmă aceasta își revine și concluzionează că mă bucur de acest privilegiu pentru că nu gândesc prea mult. Alt compliment este indirect, un fel de luck of the irish. Norocul prostului, eu, care nu gândesc deloc, m-am defecat în scăldătoare când alții miroaseau a ambrozie și acum iată, devoalez stângăciile de exprimare ale domniei sale. ”Unele mă plictisesc înfiorător, cum ar fi al dumneavoastră, deşi am văzut că munciţi din greu la el, poate pentru că nici nu gândiţi prea mult, săracul de dumneavoastră.”

Nu plecați! Stați că nu am terminat! Până acum nu lămurisem decât faza cu stângăciile recunoscute de Ioana Bogdan. Ce ne facem însă când susținătorii îi sunt cel mult de valoarea sa? Păi avem două varianta posibile: ori râdem până nu mai putem, ori punem de un cenaclu de poezie în care, pentru a avea și noi loc aruncăm mici amabilități amfitrioanei Ioana Bogdan. Și uite așa, pe lângă erorile evidente de limbă română, și nu erori de typo, cei doi ”ultraortodocși” români: Lil și Ilie decretează o aberație de zile mari, de un bigotism periculos, o chemare la arme! Sunt găsit vinovat că mă numesc VasileSensual, pentru că în felul acesta atentez la bunul renume al Sfântului Vasile. WTF. Mi-e frică de oamenii ăștia. Mi-e teamă de cei care ajung să nu ne mai lase să inventăm, să improvizăm, să ne jucăm. Mi-e scârbă de semidocții care, pentru că ei au auzit de rățoiul Donald trag concluzia că McDonald este anexa acestuia.
Lil
Cum poate cineva să-şi boteze blogul “Vasile senzual”, când Sfântul Vasile cel Mare a exceleat prin asceză?

Asta explică multe sofisme. Şi heirupisme din context.

Dacă bărbaţii sunt în concediu, m-am gândit că cineva trebuie să ia atitudine. Parafrazez:
“Mie nu mi-a părut nicicând nedreptatea un lucru mărunt”.

La drepturi egale, riscuri egale!



Ilie
Supscriu la cele de mai sus dar sa stiti ca barbatii adevarati nu au disparut si ca stiu sa ia atitudine.

Vasile senzual este o palma adusa curateniei noastre ortodoxe asa cum sunt strainii care isi boteaza copii Jesus care sunt hoti si traficanti si procseneti.

Sa facem ceva!

Aceștia sunt așadar susținătorii Ioanei Bogdan, aceștia sunt oamenii care gândesc, împreună cu Regina Calamburului. Cei care vor să facă ceva, să impună o nouă ordine mondială: a bigotismului și a cretinismului. Și și-au găsit să se ia de mine. Taman de mine!