Zilele trecute cu sau fără voia noastră am ajuns la topicul "funny uncle" pe care l-am dezbătut îndelung cu Doamna Doamna şi cu Domnu Domnu, cu faciesul său impenetrabil. Ştiam cu toţii ce înseamnă termenul ăsta, în slang. Paradoxal, dicţionarele de specialitate evită termenul consacrat de legendele urbane, conform cărora individul cu pricina este cel puţin homosexual şi cel mult pedofil, punând mai mult accentul pe "ciudăţenie": Another euphemism for the "confirmed bachelor" in a family or group. Although not necessarily a reference to homosexuality, it could be that the "uncle" in question is just eccentric, effeminate or prefers the company of his cats. It does not have pedophiliac connotations nor does it imply the man in question is of otherwise questionable character. Până la urmă treaba stă în felul următor: e de dorit sau nu să creşti în prezenţa unui "unchi simpatic"? Şi cu această ocazie mi-am amintit de un cântec Pet Shop Boys: "Your Funny Uncle", de fapt un B-side toată viaţa lui, dar o piesă muzical vorbind specială. Chiar dacă mulţi vor recunoaşte linia de la "The Other Woman" - mă gândesc mai ales la varianta Nina Simone, ce rămâne din piesa PSB sunt versurile. Este un atu al lor, sinceritatea şi asta m-a şi cucerit, dacă ţin cont de faptul că în sinea mea am fost şi rămân iubitor de rock, blues şi jazz. E un lucru pe care l-am reproşat mai tinerilor "gay" din muzică, făcând abstracţie de muzica lor, mai bună sau mai proastă - lipsa sincerităţii. Lucrul ăsta ţine de demnitate: să ieşi din clozet. Deşi muzica nu i-am înţeles-o niciodată are respectul meu Jimmy Sommerville. La fel şi Boy George. Oarecum şi Elton John, chiar dacă s-a extras ceva mai târziu din debara. K.D. Lang idem. Despre Rob Halford ce să mai zic? Să ai curajul să recunoşti în anii 80 că eşti gay, când fiecare nu ştia cum să se mai ascundă şi să îşi umple existenţa cu alibi-uri, doar-doar ar mai stărui câţiva ani în chip de poster pe pereţii adolescentelor, mi se pare, dincolo de exibiţionismul de care oricum cei de mai sus nu pot fi acuzaţi prea mult (poate excepţie Boy George) o declaraţie de independenţă. Cei de la Pet Shop Boys au respectul meu. Uman vorbind ei îşi merită clasa din care fac parte. Dar să revin la textul de la "Your Funny Uncle". E dramatic. Este o diagnoză a statutului de gay în Marea Britanie a anilor 80, undeva în sectorul Jimmy Sommerville "Smalltown Boy", un "studiu" asupra singurătăţii, al singularităţii şi al acceptării. Este revelaţia "de a nu fi singur", momentul în care funny uncle, "stopped to stand, to smile and speak of you directly like you did everything correctly". Cu minim de indicii şi de cuvinte, PSB reuşesc să vorbească în câteva strofe despre înstrăinare, îndepărtare, curaj şi asumare. Britanicii ştiu, după părerea mea, cel mai bine sa vorbească despre scheletul din debara. Mă gândesc acum la "Being Human", unul dintre serialele mele preferate, britanic prin excelenţă pe care celor care nu l-au urmărit îl recomand din suflet. Un film despre singurătate, despre singularitate şi despre solidaritate în statutul de paria. Cum altfel ar trebui să stea lucrurile, într-o căsuţă locuită de un vampir, un vârcolac şi o fantomă?
Iată mai jos piesa PSB - "Your Funny Uncle" şi versurile.
A windy day
The cars in slow formation
Not far away
A final destination
One mother's son
His father's distant gaze, regretting
Where they went wrong
He always found it too upsetting
Me and my friend
We lived our lives completely
From start to end
You and your friend, so sweetly
With strength and pride
In spite of everything, and swimming
Against the tide
To obstinately hope of winning
And at the end
Your funny uncle staring
At all your friends
With military bearing
And stopped to stand
To smile and speak of you directly
Goodbye, shake hands
Like you did everything correctly
To wipe away the tears
No more pain, no fear
No sorrow or dying
No waiting or crying
These former things have passed away
Another life begins today
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu