Cred că vine toamna la Budapesta. Îmi place cum sună asta, cred că, crecă... Au schimbat ăștia becurile, dimineața durează puțin până la incandescența maximă și miroase a frunză uscată. De fapt dacă dau firul înapoi, conștientizez toamna doar în primele ei zile, altfel, dacă mă întrebați, dincolo de pastramă, dovleac și must nu prea pot încadra prea bine acest anotimp în căprăria ce i se cuvine. E de fapt un fel ciudat de anticameră pentru iarnă, pentru prima zăpadă, pentru acel etern și fascinant ”long december”, care iarăși cârcotesc, dar dacă nu e alb nu există. Este doar un fel de toamnă. Iarnă egal alb.
Să trec la subiect. Trupa mea preferată de acum vreo 10 ani, în fond Adam Duritz și orchestra. De fapt, solistul meu preferat de acum 10 ani. ”A Long December” is the name, Counting Crows the name of the game. Counting Crows, grupul cu cele mai triste piese despre ploaie ”Raining in Baltimore”, ”Rain King”, ninsoare ”A Long December”, Spania ”Holiday in Spain” sau Miami ”Miami” iar dintre bărbații nefericiți aș putea spune că Duritz a reușit să mă convingă că poți fi mai nefericit chiar decât Cohen și Dylan. O să o vedeți în minunatul clip de la ”A Long December” pe Courtney Cox, la ora aceea iubita lui Duritz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu