Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

miercuri, august 18, 2010

Câțiva monștri sacri care și-au uscat chiloții la același soare cu ai noștri (chiloți naționali)

Sunt momente în viață când ajunge să ți se rupă de tot și îți vine să-ți bagi picioarele a la grande finesse în toate convențiile, dogmele și gentlemen agreement-urile pe care le-ai semnat cu sânge de prost. Se aude declicul și de aici încolo începe să îți miroasă alauri și roșii storcite. Și poate a cartofi stricați și rahat. Mai țineți minte ”Falling Down”, filmul lui Schumacher cu Michael Douglas în rolul principal, când, pentru că așa l-a bătut pe el soarele în cap se hotărăște să pornească război cu toți corporatiștii și nu numai? Sună patetic, dar cred că lucșii soarelui lui Camus se îndreaptă spre propria-mi retină. Nu voi trivializa vorbind despre tragedia de la Giulești, nu e locul și nu e momentul.

Totul a pornit de la necrologul lui Herman Leonard. Nu e o tragedie că nu știți cine este Herman Leonard, pentru că nu e vina voastră. Ei bine, Herman Leonard, decedat pe 14 august 2010 este probabil cel mai mare fotograf al marilor nume din jazz. În 1948 Leonard își deschide în Greenwich Village din New York, pe Sullivan Street, la numărul 220 primul său studio de fotografie. Aici artistul lucrează ca freelancer pentru diferite reviste, petrecându-și amiezele la Royal Roost și ulterior la Birdland, fotografiind legende ale muzicii precum Dexter Gordon, Charlie Parker, Dizzy Gillespie, Billie Holiday, Duke Ellington, Miles Davis și alții. La vremea aceea numărul cadrelor era limitat, însă folosind negative de sticlă Leonard reușește să crească sensibilitatea obiectivelor sale, prin expunerea acestora la vapori de mercur. O să ziceți acum: ce vrea boul ăsta. Boul ăsta nu vroia decât să vă spună că Herman Leonard ăsta era român. Da, da, ați auzit bine, român. Născut șa 6 martie 1923 la Allentown, Pennsylvania, din părinți români: Joseph Leonard și Rose Morrison, emigranți din Iași. Eu unul nu am auzit până acum de nici un proiect îndreptat spre glorificarea valorilor românești din străinătate. Irving Layton, probabil unul dintre cei mai mari poeți canadieni, mentorul lui Leonard Cohen s-a născut la 12 martie 1912 sub numele de Israel Pincu Lazarovitch în Târgu Neamţ, din părinți evrei, Moses și Klara Lazarovitch. Harvey Keitel s-a născut în Brooklyn, fiu al lui Miriam și Harry Keitel, emigranți evrei din România și Polonia. Winona Laura Horowitz, adică Winona Ryder provine dintr-o familie de emigranți din România și Rusia. Alexander Bălănescu s-a născut în 1954 în București, România. Marisol Nichols, o fată frumoasă care după ”24” s-a gândit să joace și în ”The Gates” este fiica unui tată româno-maghiar și a unei mame cu sânge spaniol și mexican. Art Garfunkel (Aharon Ira ben Yaakov) este fiul lui Rose și Jacob "Jack" Garfunkel, evrei cu bunici paterni emigrați din Iași, România. Julianna Margulies descinde dintr-o familie cu sânge românesc-unguresc și austriac. Natalie Portman are o străbunică evreică din România. Dustin Hoffman este descendentul unei familii evreiești din Ucraina și România. Stanley Kubrick provine dintr-o familie evreiască ai cărei membri provin din Polonia, Austria și România. Și mulți alții...

De ce nu se știu mare parte din aceste detalii? Evit răspunsurile evidente și, dacă mă întrebați, de-a dreptul cretinoide. Din comoditatea celor care ar putea să se implice în astfel de proiecte. De ce Tony Curtis este considerat o valoare națională în Ungaria și Herman Leonard sau Harvey Keitel rămân niște simpli artiști americani? Evit răspunsuri, dar vă dau un indiciu. Săptămâna trecută naționala Ungariei a disputat un amical de fotbal cu... Anglia, pe Wembley. A jucat și România, în aceeași zi, cu o oră mai devreme, dar să vedem, știți cu cine? Cu Turcia...

P.S.

În imagine o puteți vedea pe Amanda Palmer, să zicem o americancă pur-sânge. În spatele ei însă, un naționalist român mândru, cu o pancardă... Sau nu.

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...