Aflăm de la Cătălin Oprişan din GSP că Rapidul a facilitat intrarea comunismului în România

Stadionul Giuleşti a fost inaugurat oficial în 1939, chiar dacă aici s-au disputat meciuri de fotbal încă din 1936. În cadrul ceremoniei, MS Regele Carol al II-lea a primit binecuvantarea Bisericii Ortodoxe Române, asistat de Principele Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia. Aşa ar trebui să înceapă latura birocratică a oricărei genealogii. Mai departe, tot ce se va scrie sunt numai legende urbane mai mult sau mai puţin atrăgătoare, care prin jocul autenticului se impun cu mult sau mai puţin.

Scriu însă cele ce urmează sub imperiul scârbei. Mi-e scârbă de automulţumire. Mi-e scârbă de formatorii de opinie care, atunci când nu mai au argumente să îşi justifice subiectivismele caută metode de a trage în jos şi puţinele valori care ne-au mai rămas, doar doar s-or prăvăli sub nivelul propriilor lor jaloane. Astăzi, domnul Cătălin Oprişan din GSP s-a gândit să tragă în noroi Rapidul, generând sub titlul Cum a intrat la noi în ţară comunismul, rapid, prin Giuleşti! un soi de rezumat la cartea lui Gheorge Paruşi, “Cronologia Bucureştilor”, apărută în 2007, la editura “Compania”. Nu rezumatul este problema, pentru că Paruşi, lăsând chiar la o parte simpatia pentru Steaua scrie o carte cât se poate de echilibrată, ci încercările lui Oprişan de a tranşa o vendeta. Iată cum începe articolul domniei sale:

"Cu precădere după 1989, cele mai galonate echipe ale fotbalului românesc, Steaua şi Dinamo, au fost acuzate că au apărut în perioada comunistă, fie luînd locul unor grupări deja existente, fie prin diverse subterfugii. Suporterii Rapidului au fost printre cei mai vehemenţi contestatari, mai ales că, spuneau ei, suflarea giuleşteană s-a opus, dintotdeauna, comunismului.

Lucrarea lui Gheorge Paruşi, “Cronologia Bucureştilor”, apărută în 2007, la editura “Compania” aduce, însă, surpriza. Giuleştiul nu numai că nu s-a opus Moscovei, dar, vreme de doi ani, a fost fieful întrunirilor tovărăşeşti la care participau Gheorghe Ghiorghiu Dej, Chivu Stoica, Petru Groza. Cînd vremea o permitea, marile adunări naţionale se ţineau pe stadion, cînd nu, gazdă primitoare le era Sala Mare."

Intenţia lui Oprişan mi-e foarte clară. Prin informaţia primită din cartea lui Paruşi, Oprişan încearcă într-un mod pueril să manipuleze opinia publică, ignorând câteva date esenţiale. În primul rând, nu poţi susţine niciun argument logic în jurul unei metafore sau a unei metonimii: suflarea giuleşteană sau Giuleştiul. Brusc Oprişan nu mai este precis, pentru că doar aşa poate stârni confuzia. De la Partid vine dispoziţia de ocupare a Sălii Mari sau a stadionului. Şi suflarea rapidistă, Giuleştiul, nu se opun. Este ca şi cum i-ai acuza pe dinamovişti că sunt fani Metallica pentru că aici a fost găzduit în anii 90 concertul grupului rock. Că sunt fani Metallica şi nu AC/DC. Parabola e oricum şchioapă, pentru că pentru aceste evenimente Dinamo a luat bani şi Giuleştiul nu a luat nimic de la Gheorghe Gheorghiu Dej (acelaşi cu Ghiorghe Gheorghiul lui Oprişan!!!) totul fiind instrumentat doar pe linie de partid. Suflarea rapidistă, eminamente una muncitorească, ar fi trebuit, probabil, după autorul articolului, să se opună unei şedinţe în Sala Mare a clubului? În cazul ăsta corect ar fi ca domnul Oprişan să îi acuze de "colaboraţionism" pe fanii tuturor echipelor din lume pe ale căror stadioane au avut loc execuţii publice. Manipularea lui Oprişan însă se îneacă în propriile sale argumente când spune că: "Pe 16 ianuarie 1945, Gheorghe Gheorghiu-Dej, reîntors de la Moscova unde reglase "oarecari chestiuni feroviare", convoacă de urgenţă o adunare a comuniştilor din România. Prilejul se iveşte imediat, chiar peste patru zile: Congresul Uniunii Sindicale C.F.R. Locul desfăşurării? "Sala Mare" a clubului de pe stadionul Giuleşti!" Aşadar, după domnul Oprişan unde ar fi trebuit să se desfăşoare un astfel de Congres CFR? Pe Ghencea, pe Ştefan cel Mare? Era o simplă întrebare retorică, pentru că la acea oră niciunul dintre aceste stadioane nu exista. Giuleştiul exista, ca stadion muncitoresc. Şi atunci ce mai e senzaţional aici? Ce e senzaţional că un congres al armatei se desfăşoară pe Ghencea şi unul al poliţiei pe Ştefan cel Mare? Pentru cei mai tineri şi neintoxicaţi până acum de minciuni, Cătălin Oprişan face şi o descriere balzaciană sub un titlu scris bolduit, cu majuscule: Tablouri uriaşe cu Stalin şi Lenin. Pe care în acea vreme nu le întâlneai la tot pasul, ci doar în Sala Mare din Giuleşti...

În cele din urmă mai aflăm de la Oprişan că practic Dej nu avea locaţii potrivite unor astfel de întruniri:

"Giuleştiul, locul de întîlnire al tovarăşilor
Cum în perioada 1944 - 1946 campionatul de fotbal a fost întrerupt în totalitate, deşi unele competiţii au continuat să se dispute (Cupa Bucureşti, etc), iar Rapidul efectua, aici, antrenamente sporadice iar “Republicii” avea să fie dat în folosinţă abia în 1948 (ONEF -ANEF fusese distrus în război), Giuleştiul a devenit, în această perioadă, fieful adunărilor comuniste. Pe 16 august 1945 Gh. Gh. Dej conduce, alături de Chivu Stoica, o nouă adunare a ceferiştilor, unde se va dezbate problema economatului. Conform presei de atunci, în perioada ianuarie 1945 - martie 1947, Dej ar fi venit de şapte ori pe arena sau în sala stadionului Giuleşti."

Şi atunci întreb din nou: cu ce e vinovat Rapidul? Vinovat că fiind echipă muncitorească a trebuit dintotdeauna să se supună unor factori de decizie superiori? Sau că rapidiştii nu au invadat atunci, în 1945 Sala Mare, refuzând să permită accesul unor tovarăşi care vroiau să ţină o şedinţă. Dacă ar fi fost aşa, probabil că Ceauşescu nu ar mai fi existat, nici revoluţia din 89, nici spiritul Timişoarei iar Rapidul ar fi fost echipa unică a României câtă vreme Steaua şi Dinamo nu ar fi fost decât nişte necesari sateliţi feroviari. Istoria s-a scris însă altfel iar Cătălin Oprişan se foloseşte de statutul său pentru a-şi înveli puternicele simpatii într-o incredibilă ficţiune.

Cătălin Oprişan a ajuns să acuze "spiritul Rapidului" de colaboraţionism. În curând o să aflăm că de bună voie şi nesilită de nimeni "suflarea giuleşteană" a ales de la sine să joace în matineu pentru a permite "în nocturnă" organizarea de şedinţe în Giuleşti... Ruşine domnule Cătălin Oprişan! Ruşine!