Sindromul Gourette - terapia prin nume ciudate

Leapşa de la Lucian la acest post în care susnumitul face elogiul carasului Iliescu, longeviv şi uşor adaptabil. Prin urmare nume ciudate date celor din jurul nostru. Aici ne distingem de ceilalţi semeni ai noştri care înscriu în eternitate personaje efemere precum Tarzan, Cichician, Brusli, Pamela, Bobby, Gere şi alţii. Sau cel puţin mie aşa îmi place să cred atunci când şi eu şi BebeBebe ne întrecem în nume absurde acordate celor din jurul nostru, animale sau jucării, pentru că în fiecare dintre noi zace un mic demon care la botez începe să îşi facă de cap, prin urmare, cred ca am găsit antidotul la astfel de porniri: consumaţi-vă această pasiune înainte de a avea unul, doi sau mai mulţi copii.

De exemplu, am început prin a colecta animalele de pluş pe care în mod normal nimeni nu le-ar fi adoptat, deoarece erau din cale-afară de urâte. Numele lor sunt: Pârţ (un pui de raţă ciufulit, de parca ar avea un început de calviţie), Câh (un pui de urs, descusut cu forţa din braţele mamei sale, o ursoaică uriaşă, albă şi rotundă), Pârţâilă Băşinoşa (un căţel deşănţat), Paul (un elefant în agonie care face ca apucatul odată strâns de burtă, ca să nu mai spun că îi creşte un picior direct din gât), Oli (un iepure de paşte mizerabil) şi PetResque (un leu galben cu chică albastră). Apoi urmează cei dragi nouă: Muxi şi Demuxi (două raţe gemene care au fost parcă făcute pentru a sta mereu îmbrăţişate), AngelaSimilea (un pârş), CuLupon (un urs cu hăinuţă de lup), Foca Coca (numele spune tot - sora Prupruţei), Jorje Lopez (un crocodil odios), Omaimuţă (o maimuţă), Marcel sau Marcelino (măgărelul), Vaca Caca (iar numele este edificator, dar în acest caz prenumele), Luigi (un gândac minunat pe post de pernă), Pularul, zis într-o vreme şi Beraru (un ursuleţ polar care a făcut la un moment dat o baie în bere), Staicu (un şarpe de la Doamna), Pamfilică (un câine acromegalic), Ivan Ivanovici Momiţov, zis şi Momiţă (un purcel), Gizăs (un urs de încălzit picioarele iarna - se introduce 2 minute în cuptorul cu microunde) şi Pafnutie (un ursuleţ koala).

Ziceţi şi voi, normali suntem noi la capul nostru? În orice caz, prin această logoree de nume sper eu că am prevenit chinuirea unui copil cu apelative imbecile. În orice caz, deocamdată nu este în afara oricărui pericol de prenumele multiple, într-un fel sau altul căutând şi eu o cale decentă de a-mi rezolva complexele...

P.S.

Nu pentru a mă exonera, cer să precizez următoarele: cunosc o maimuţă pe care o cheamă pur şi simplu Prupruţa. Maimuţa Doamnei şi a Domnului. Probabil că şi ei urmează aceeaşi terapie. Să-i spunem generic Sindromul Gourette.