Ospitalitatea românească exclude oare curăţenia?

Ben Southall este un britanic norocos care a câştigat un job pe termen de şase luni pe Hamilton Island, la 950 mile mai la Nord de Brisbane. Misiunea acestuia este ca în cele şase luni să facă cât mai multe fotografii reprezentative pe care să le încarce în pagina oficială a insulei. Dincolo de aspectul de reality show, concursul în sine a intenţionat să promoveze farmecul părţii de Nord-Est a Queenslandului, ceea ce a şi reuşit, dacă ar fi să ne luăm după multele milioane de dolari de pe urma publicităţii. Hamilton Island a devenit numai în câteva luni un "produs" viral de marketing care a făcut înconjurul lumii atât prin intermediul You Tube cât şi a altor reţele sociale gen Facebook.

Stai strâmb şi gândeşti drept, de ce oare nu putem face şi noi chestia asta, pentru a resuscita interesul lumii pentru frumuseţile României, nu puţine la număr? Pentru că în România aşa ceva nu are nici un sens, pentru că avem fotografi de şapte mii de ori mai buni decât Ben Southall, pentru că.... Cam aşa ar gândi un pragmatic român. Ca să vină în România un Ben Southall se presupune a-i da acestuia o anumită zonă "la cheie", asigurându-te în acest fel că nici una din fotografiile acestuia nu ar compromite reclama anterioară. Iar dacă ar fi să se întâmple una ca asta, sunt sigur că instantaneu tăcerea acestuia ar fi cumpărată cu o vilă, cu o brânză sau cu o maşină de lux, în funcţie şi de natura coruptibilă a străinului. Dar nu se merită. Nu este rentabil să îţi cureţi ţara pentru o campanie publicitară care ar aduce, să zicem câştiguri, fiecare de câteva milioane de dolari pentru câteva zone din Deltă, sau pentru câteva zone din Carpaţi. ONG-urile nu mai au nici o valoare, grupurile de tineri care lunar bat munţii şi Delta strângând tone de gunoaie au devenit un soi de fantome: uneori apar în poze, dar ne-am educat să credem că sunt doar simple meandre vizuale ale obiectivelor prost confecţionate, probabil în ţări cu mână de lucru ieftină. În acest scop ar trebui investite alte milioane în forţa de muncă ce ar garanta curăţarea prealabilă a acestor zone. Pragmatismul românesc mă omoară. În loc să închiriezi o casă în perfectă stare, tu preferi să o închiriezi cu mici defecţiuni şi să scoţi mai puţin. Şi asta nu pentru că noi am fi mai amărâţi, ci pentru că "omul gospodar" în România este doar o figură de stil. Pentru că micile ciupeli şi "ciubucul" specific sunt mult mai importante decât un câştig major şi pe termen lung. Eşti gospodar cel mult pe tarlaua ta. România nu te mai reprezintă de mult, este doar un concept abstract, aşa cum şi Naţionala de fotbal a României a încetat să mai reprezinte România.

Eu unul aş milita pentru un post de primar onorific al Bucureştiului pe termen de câte şase luni (pentru că oraşul meu natal nu îmi dă pace). Şase luni să imortalizezi Bucureştiul, nu de plăcere, ci contra unei sume respectabile, ca în cazul lui Southall. Acum vor apărea cârcotaşii şi îmi vor explica câţi străini şi-au stabilit în ultimele 2 decenii domiciliul în Bucureşti. Iar eu îi voi întreba cu cât a crescut rata turismului în oraşul meu. Sună comunist, dar mi se pare interesant un apel la civism. "Să ne curăţăm oraşul pentru că ne vine un străin în vizită!" A ajuns românul să nu mai fie ospitalier, sau îşi invită străinii într-o locuinţă care arată ca o cocină, justificând că suntem săraci. A încetat să mai existe proverbiala ospitalitate românească, sau am dus eu lucrurile prea departe? Oare nu cumva am înţeles eu prost conceptul?

Cred că ideea este să îl inviţi pe străin în casa ta, nu şi să îl faci să se simtă bine sau să te asiguri că condiţiile acestuia de trai sunt antiseptice. Până la urmă el pleacă şi noi rămânem cu bănuţu'!