Amanda Palmer cu joja de măsurare a spleenului

Zilele trecute mi-am luat inima în dinţi, şi având la dispoziţie două ore în care nu puteam face mare lucru am mizat totul pe Neil Gaiman şi "Zeii lui americani" (American Gods) în original. Citibilă, profundă dar la limita bătăturii pe zona citirii la profani, amuzantă, aducând mult cu King ca şi scriitură şi imaginaţie, cartea lui Gaiman a reuşit să mă facă să uit că de la Stardust încoace am jurat că nu mai comit greşeala de a mă lăsa aşa uşor pe mâna creative writers-ilor. Dar nu asta era ideea. În fine, vrând să aflu mai multe, intru pe wiki şi citesc câteva date biografice şi aflu că, printre altele noua sa iubită se numeşte Amanda Palmer, care anterior prestase în trupa Dresden Dolls. Repede, nişte Dresden Dolls la băiatu' şi completaţi cu "Who Killed Amanda Palmer!" Surpriză: albumul Amandei Palmer este o bijuterie cum de mult pot spune că nu am mai ascultat. Vocea este surprinzătoare, spleenul este total, la limita demenţei, iar versurile... despre versuri ce să spun, încă mai există oameni care nu se mulţumesc să facă zgomotul necesar bălăngănirii din cap. Aproape fiecare piesă ar putea fi după mine un hit, ca să nu spun că de două zile numai asta ascult în maşină, plus că i-am corupt şi pe alţii. Evident, de la bun început am avut o preferată şi mă grăbesc să v-o sugerez şi vouă, asta neînsemnând că celelalte nu merită ascultate. NU. Veţi găsi câte puţin din fiecare senzaţie, din fiecare amintire care vă face să vibraţi. Prin urmare, vedeţi mai jos "The Point of It All" şi pentru ca experienţa să fie totală, încercaţi să citiţi şi versurile. Merită. Jocuri de cuvinte, trimiteri iscusite şi perspective care la prima vedere nu ar ascunde nimic. Vizionare plăcută:

Oh what a noble distiguished collection of fine little friends you have made
hitting the tables without you again no we'll wait no we promise we'll wait
june makes these excellent sewing machines out of common industrial waste
she spends a few months at a time on the couch
but she's safe she wears shades she wears shades
oh but no one can stare at the wall as good as you my baby doll
and you're racist for playing along
you're almost human after all
and youre learning that just 'cause they call themselves friends
doesnt mean they'll call
they made the comment and just
but youve got the needle I guess that's the point of it all

maybe a week in the tropics would help to remind you how nice life can be
we propped you right up in a chair on the deck with a beautiful view of the sea
but a couple days later we came back and you and the chair were nowhere to be seen
you had magically moved to the closet eyes fixed on the spot where the dryer had been
oh yes no one can stare at the wall as good as you my baby doll
and youre racist for playing along
youre almost human after all
why on earth would I keep you locked up in here where you so love the fall
well the patterns laid out on the bed
with hundreds of colors of thread
but youve got the needle I guess that's the point in the end

it's better to waste your life watching the scenery change at a comatose rate
and to put yourself in and turn into one of those cigarette ads that you hate
and while you were sleeping some men came around and said they had some dementions to take
i'm not sure what they were talking about but they sure a mess of your face
but still no one can stare at the wall as good as you my baby doll
and you're racist for coming along you're almost human even now
and just cause they call themself experts doesnt mean that they'll call
oh they've got the permanent price and the homes with a stable address
and they've got excitement and life by the fistful but you've got the meaning
i guess that's the point of it all