Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

joi, iulie 09, 2009

Câinii roşii au fost blestemaţi de Pidosnicul Lavrenţie să devină "câini utilitari"

Ştiţi noul scandal din presa noastră minunată, numai bună de nebăgat în seamă cu popa de la Căldăruşani care nutrea gânduri ascunse pentru băieţi? Story for Boys, cum ar zice The Cure. Ei bine, e groasă situaţia. Faza e că popa ăsta, Andreescu, pe lângă faptul că e pidosnic mai e şi satanist, sau pe româneşte piază rea, că la noi satanismul are deocamdată picioare foarte scurte. El era domne duhovnicul celor de la Dinamo, iar cu ocazia asta, Turcu, neam cu Pistol, evident a emis o maximă cum numai el putea germina: "E incredibil ca un asemenea nenorocit sa fie popa. Ne duceam sa ne reculegem sufletele acolo pentru ca era cea mai apropiata manastire. Mergeam sa ne rugam la Dumnezeu si langa noi era Iuda. Nu aveam cum sa ne dam seama ce inclinatii ascunse si bolnave are acest individ. Cred ca acum e momentul ca anumite institutii ale statului sa intervina pentru a curata biserica de asemenea uscaturi. E posibil ca toate ghinioanele care s-au abatut asupra echipei in ultimii ani sa vina din cauza diavolului cu sutana. Din cauza acestui Iuda homosexual poate ca nu am intrat in Liga Campionilor, pentru ca el se ruga stramb si murdar la Dumnezeu". Simt totuşi nevoia totuşi să decelez declaraţia acţionarului dinamovist. Prin urmare, zice el, totul a mers prost la Dinamo pentru că nu se ruga Părintele Lavrenţie Pidosnicul drept la Dumnezeu. Eu unul sunt însă convins că în ciuda posturii sale în mod obişnuit uşor aplecată, Lavrenţie Pidosnicul se ruga cum trebuie la dumnezeu, tocmai pentru că avea tot interesul ca afacerea lui să meargă bine. Om chivernisit, părintele s-a dat bine cu cine era cazul, cu dumnezeu şi cu organul, ca, în cazul unui fisuri (în alte cazuri li se spune "fracturi") să se asigure cu paza bună şi cu repaosul organului. Aşadar Lavrenţie Pidosnicul, stimate domnule Turcu, se ruga cum trebuie la dumnezeu, ba chiar din tot sufletul, pentru sănătatea sa şi a "seminului" său.

Când credeam că totul este din cale-afară de simplu, intervine şi un fotbalist dinamovist, cu nume uşor predestinat, Cristi Pulhac (mi-ar plăcea să aud un francez pronunţându-i numele!!!) şi zice: "Sunt absolut socat! Nu-mi vine sa cred. Noi mergeam acolo sa ne rugam si mi se face sila cand ma gandesc ce o fi fost in mintea lui". Cu ocazia asta am aflat de ce a pierdut Dinamo campionatul. Tocmai pentru că jucătorilor nu li s-a făcut o riguroasă pregătire psihică şi se şochează din orice. Acum că ştim care sunt sensibilităţile acolo, cred că deţin soluţia pentru ca Dinamo să îşi asigure campionatul urmator, şi deşi sunt "cioară până la moarte" şi nu câine, o voi da public, pentru că aşa mi se pare corect. Câinii trebuie obişnuiţi cu şocurile. De pildă, ăstora ca Pulhac ar trebui să li se explice că dincolo de igiena mâinilor, un lucru foarte util, scârba rămâne. Prin urmare, până se va inventa un dispozitiv care, înainte de a da mâna cu altul să te atenţioneze: "VEZI CĂ TOCMAI A FĂCUT UNA MICĂ, VEZI CĂ TOCMAI S-A ŞTERS LA FUND ŞI NU S-A SPĂLAT PE MÂINI, VEZI CĂ A MÂNGÂIAT PISICA, VEZI CĂ A SCOS-O DE LA PĂSĂRICĂ sau VEZI CĂ E POPONAR" ar fi bine să se resemneze cu ideea că niciodată nu poţi şti ce a făcut anterior mâna pe care o strângi. Prin urmare, ori renunţă la scârbă (că "idei preconcepute" e un termen care pe mulţi fotbalişti îi bagă în ceaţă), ori nu mai dau mâna cu nimeni. Şi atunci ce le mai rămâne de făcut? Să se sărute. Pupăcioşii de fotbalişti de la Dinamo...

Da, dar cât poţi fi de sigur că buzele acelea nu au sărutat înainte ceva ce i-ar face să vomite, eventual la MacDonalds, dacă se poate?

Niciun comentariu:


Pleased to meet you, hope you guess my name...