Aşadar Iurie Darie (Iura) în film este un poştaş chipeş, ajuns la vârsta a patra. Acesta continuă să îşi exercite mai departe meseria de poştaş. Acest paradox al zilelor noastre poate fi explicat prin trecutul tumultuos al lui Iura. Tânăr chipeş, acesta i-a surclasat pe colegii săi pentru că, în comparaţie cu aceştia, care se mulţumeau să arunce la cutia poştală de la intrare corespondenţa, el a preferat dintotdeauna să apese pe fiecare sonerie în parte cu degetul sexual, aducând corespondenţa la uşa clientului. Evident că nu fără beneficii. Doamnele şi domnişoarele care între timp s-au deprins cu modul în care Iura suna la uşă, îi deschideau în ţinută lejeră şi îl invitau, după buget, la o cafea, o farfurioară cu dulceaţă şi un pahar cu apă sau la un pahar de vin casă. În scurt timp locuinţa vuia de fericire, iar aventurile sexuale ajungeau la apogeu.
Filmul începe cu o zi din viaţa prezentă a lui Iura, maturul, grizonatul dar plinul de voie bună. Datorită faptului că între timp a surzit şi nu mai aude invitaţiile pofticioase de dincolo de uşă ale reprezentantelor sexului frumos, ţârâitul scurt la uşă este înlocuit cu unul prelung. În locul femeilor, uşa îi este deschisă de bărbaţi morocănoşi şi nervoşi, tocmai treziţi din somn. Iura este invitat în casă şi este violat, respectiv sodomizat de soţii doamnelor, care, în funcţie de ciudăţeniile fiecărora uneori mai cheamă şi câţiva prieteni.
Filmul se încheie cu un Iura măcinat de gânduri, mergând posomorât pe stradă, la ultimul său client. Nu poate să priceapă cum dintr-o dată sexualitatea şi masculinitatea sa, glorioase, au fost pervertite. Sună la uşă şi îi deschide Panca (Anca Pandrea), în ţinută lejeră - goală. Doar în laba picioarelor poartă pâslari. Aceasta îl îmbie cu nurii săi să pătrundă. În casă. Numai că Iura a uitat pentru ce a venit la uşa acesteia.
Secvenţa de încheiere îl prezintă pe actor întoarcându-i spatele femeii dornice de primit poşta şi fugind mâncând pământul.
SFÂRŞIT (va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu