Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

marți, octombrie 05, 2010

Muzele tale, nişte petale...

Există o eroare de fond în literatura română actuală, care, observ cu draci în suflet că se perpetuează pe zi ce trece - ”moartea poeziei”, mai tragică și mai disperată decât însăși moartea numitei căprioara. Acum câțiva ani buni, disperații de pe http://www.poezie.ro/ se declarau un soi de salvatori ai poeziei, oameni care prin efortul lor conjugat urmau să resuscite acest ”gen literar” care prezintă, în viziunea lor un interes din ce în ce mai scăzut. Nu zic, pe acolo erau și câțiva ”poeziști” de real talent (nu are sens să vorbim despre buna lor credință, pentru că la prima vedere acesta era un bun comun al ”sectei” literare), de fapt, erau niște oameni care la orice oră ar fi putut scrie cu succes proză. Majoritatea acestora s-au reformat în timp și au dovedit că au ceva de spus și rupți de respectiva șleahtă. Ceilalți însă erau personaje de roman, de un tragism și pitoresc proverbiale. De exemplu coexistau câteva tăntici de excepție. Femei trecute de prima tinerețe însă melancolice, languroase și prietenoase din cale-afară. Dincolo de textele lor care îți provocau instantaneu râsul în primul rând prin mina de seriozitate impusă, deveneau celebre în ”comunitatea poeziepunctro” prin faptul că dacă mai mult de doi membri treceau prin orașul de reședință al acestora nu scăpau neserviți cu ceai și pișcoturi. Dacă unul singur și în mod normal de sex masculin făcea această escală, în cel mai scurt timp doamna în cauză își depășea clasa, devenind pe site o comentatoare pozitivă a textelor acestuia. Mai erau ”domnițele”, de cele mai multe ori dezamăgite în amor, care scriau ceva mai bine, erau puțin mai receptive și empatice, fiind revendicate în cel mai scurt timp de câte unul sau mai mulți din alpha-male poețiipunctro. Pe tot acest fond autorii declamau stupid că ei sunt meniți să salveze soarta poeziei contemporane.

O vreme nu m-a interesat subiectul, după care am început să îmi pun câteva întrebări. Am încercat să îmi imaginez un Eminescu de succes. Tipografiile ar fi muncit zi lumină ca să facă față tirajului acestui poet. Nu cu poeme otova strânse într-un best of ci cu volume conceptuale. Citez din imaginație: ”Prin codru”, ”Lâng-o apă stătoare”, ”Blog de rit vechi”, ”Manifeste proletare” sau ”Silogismele neînțelesului cu pretenții”. Să fim serioși, să fii poet nu a fost niciodată o meserie. Era un hobby, o tară, un semn al damnării. Poeziștiipunctro erau poeți în măsura în care se zbăteau să își publice operele. Publicare în volum și poetul au fost dintotdeauna ca soarele și luna. Drama că astăzi nu se mai vinde poezia este generată clar de nemulțumirea handicapaților de poeți disperați care sunt supărați că proza se mai vinde cum se vinde, dar opera lor, never.

Scriu poezie pentru că simt așa. Nu trăiesc din asta, nu visez să câștig vreun premiu și nici să mi se traducă opera în limbi străine. Când ajung să fac acest lucru muza mea începe să se bâlbâie, se lovește cu ușa în cap, calcă în bălți și în cele din urmă lasă în urma ei un scrâșnet de oase la impactul cu autobuzul 131. Cum era să uităm muză. Nu există poezie în absența ei. Muza este motivația să o iei pe alături, să renunți să descrii cu lux de amănunte un anumit eveniment preferând să îl schițezi lapidar, eventual cu o procustizare spre rime. Când muza a dispărut poetul se evaporă pentru că, așa cum poezia nu se vinde, nu o să apară nimeni suficient de clement să opineze: ”domne, cutare scrie bine, volumul cutare are două poezii tari însă restul e varză.” Acesta e momentul când poetul se apucă de altceva. Dacă nu se mai poate apuca de nimic e clar că are probleme la sistemul nervos.

Și ca să închei, pentru că prea multe nu se mai pot spune, iată o scrisoare foarte dragă mie, care spune totul despre profesiunea de credință a poetului. Este vorba de o depeșă prin care Nick Cave refuza în 1996 premiul MTV pentru ”Murder Ballads”. Dacă toți ar gândi ca și Cave sigur poeții buni (în context actual) s-ar apuca de muzică. Le-ar ieși bine, le-ar ieși bine pentru că mesajul textului și alegerea declamării melodioase le-ar conferi o patină unică. Este cazul câtorva mari baladiști, în principiu: Nick Cave, Tom Waits, Leonard Cohen, Bob Dylan. Aceasta este victoria poetului în societatea actuală. Altfel, cu numele de poet nu poate fi decât o fantomă. Se vor trezi unii care vor pretinde că de Ovidenie le intră în casă și le beau alcoolul medicinal...

TO ALL THOSE AT MTV,

I WOULD LIKE TO START BY THANKING YOU ALL FOR THE SUPPORT YOU HAVE GIVEN ME OVER RECENT YEARS AND I AM BOTH GRATEFUL AND FLATTERED BY THE NOMINATIONS THAT I HAVE RECEIVED FOR BEST MALE ARTIST. THE AIR PLAY GIVEN TO BOTH THE KYLIE MINOGUE AND P. J. HARVEY DUETS FROM MY LATEST ALBUM MURDER BALLADS HAS NOT GONE UNNOTICED AND HAS BEEN GREATLY APPRECIATED. SO AGAIN MY SINCERE THANKS.

HAVING SAID THAT, I FEEL THAT IT'S NECESSARY FOR ME TO REQUEST THAT MY NOMINATION FOR BEST MALE ARTIST BE WITHDRAWN AND FURTHERMORE ANY AWARDS OR NOMINATIONS FOR SUCH AWARDS THAT MAY ARISE IN LATER YEARS BE PRESENTED TO THOSE WHO FEEL MORE COMFORTABLE WITH THE COMPETITIVE NATURE OF THESE AWARD CEREMONIES. I MYSELF, DO NOT. I HAVE ALWAYS BEEN OF THE OPINION THAT MY MUSIC IS UNIQUE AND INDIVIDUAL AND EXISTS BEYOND THE REALMS INHABITED BY THOSE WHO WOULD REDUCE THINGS TO MERE MEASURING. I AM IN COMPETITION WITH NO-ONE.
MY RELATIONSHIP WITH MY MUSE IS A DELICATE ONE AT THE BEST OF TIMES AND I FEEL THAT IT IS MY DUTY TO PROTECT HER FROM INFLUENCES THAT MAY OFFEND HER FRAGILE NATURE.

SHE COMES TO ME WITH THE GIFT OF SONG AND IN RETURN I TREAT HER WITH THE RESPECT I FEEL SHE DESERVES - IN THIS CASE THIS MEANS NOT SUBJECTING HER TO THE INDIGNITIES OF JUDGEMENT AND COMPETITION. MY MUSE IS NOT A HORSE AND I AM IN NO HORSE RACE AND IF INDEED SHE WAS, STILL I WOULD NOT HARNESS HER TO THIS TUMBREL - THIS BLOODY CART OF SEVERED HEADS AND GLITTERING PRIZES. MY MUSE MAY SPOOK! MAY BOLT! MAY ABANDON ME COMPLETELY!
SO ONCE AGAIN, TO THE PEOPLE AT MTV, I APPRECIATE THE ZEAL AND ENERGY THAT WAS PUT BEHIND MY LAST RECORD, I TRULY DO AND SAY THANK YOU AND AGAIN I SAY THANK YOU BUT NO...NO THANK YOU.



YOURS SINCERELY, NICK CAVE 21 OCT 96.


Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...