Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

luni, iulie 12, 2010

Atenţie mare la deget şi la şliţ: pericol de şocare

Vreau să aflu cine e C.F. din Cancan, autor/autoare a/l râgâielii de aici ca să vă pot spune cine vrea să îl bată la poponeţul gol pe Vlad Gorneanu de la Z.O.B., pentru că asta rezultă din acest articol-dovadă că singura condiţie pe care trebuie să o îndeplineşti pentru a fi angajat la acest ziar este să nu ştii nimic, cu cât mai nimic cu atât mai bine. S-a trezit civismul şi bigotismul unui formator de opinie (crede el) ca să ne lumineze nouă căile, aproape dogmatic. Aflăm din articolul cu pricina că reşiţenii sunt oameni uşor de şocat la vederea unui deget mijlociu sau a unei mâini duse la şliţul pantalonilor. Înţeleg de aici că avem de-a face cu o comunitate religioasă, pioasă şi că n-ar trebui să existe sămânţă de reşiţean căruia să îi fi plăcut vreodată de Michael Jackson (spun asta pentru că după mine Maicăl este chintesenţa prohabului măscărit. Îmi permit aşadar un sfat pentru şoferi: dacă călătoriţi prin Reşiţa şi aveţi probleme în trafic, faceţi orice gest şoferului idiot în afara ridicării degetului mijlociu. Acest lucru l-ar şoca şi ar duce inevitabil la un accident cumplit.


Dar să trecem peste asta şi să ajungem, iată, la pasajul cel mai profund din tot articolul intitulat Trupa Zob, gesturi obscene pe scenă:
Trupa Zob cântă un stil de rock ceva mai agresiv, astfel că, de cele mai multe ori, fanii apropiaţi nu sunt şocaţi de asemenea gesturi. Dar, în marile concerte, cu siguranţă că sunt şi spectatori care nu se aşteaptă la aşa ceva!
Întreb şi eu: dacă Zob cântă "un rock ceva mai agresiv", ce cântă atunci Cannibal Corpse? Sau, dacă Zob cântă "un rock ceva mai agresiv", despre Cannibal Corpse s-ar putea spune că cântă "un rock ceva mult mai agresiv", nu-i aşa? Stilul acesta agresiv, stimată/e C.F. se numeşte punk, şi există de când lumea, mă rog, acum probabil o să ne spuneţi că nu alocaţi deloc timp prostiilor. Ok, să zicem că aveţi dreptate, dar cu "fanii apropiaţi" ce aveţi domne? Eu ştiu că fanul nu poate fi decât apropiat, pasionat, tumultuos, dedicat, cu alte cuvinte: apropiat. Cel îndepărtat nu este fan, el poate fi cel mult far. Un far prea îndepărtat... Cu alte cuvinte nici cu muzica sau cu partea socială a artelor C.F. nu stă prea bine, încât nu îmi mai rămâne decât să mă întreb de ce s-a apucat omul ăsta să scrie despre muzică...


Poate pentru că C.F. este un militant pentru readucerea în România a adevăratelor valori morale. Nu ar fi totuşi mai bine să i se ofere acestui ipochimen o rubrică sub înaltul patronaj al BOR, în care zilnic să fie puse la stâlpul infamiei vedetele puţin mai deochiate ale României? În cazul tot ce îmi rămâne este să sper că următorul astfel de articol îl va lua în vizor pe Tudor Chirilă.

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...