Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

marți, iulie 13, 2010

Despre senzaţionalul femeii fără oglindă sau moartea subită a demnităţii umane

Sexul este calea! Deja nu mai găsesc explicaţii pertinente la dependenţa pe care o manifest faţă de presa de scandal din România. Îi blamez, îi înjur, îi comentez, dacă ar fi după mine şi după radicalismul care oniric mă caracterizează i-aş interzice, dar nu pot fără aceste mizerii. Ultima explicaţie, alimentată de o "anecdotă" cu substrat tragic, este că de fapt nu mă interesez de existenţa şi de odiseea unor petarde, femei care pe lângă faptul că nu fac cinste neamului românesc nici măcar nu îl reprezintă, ci analizez doar sociologic etapa în care ne aflăm. Din păcate penibilul lui Tonciu (după mine regina de săptămâna asta), al Sensualei (băi, Simona e soră-mea!), al lui Moni, al Bombei Sexy este doar o mostră de cretinism feminin contemporan. Sunt destule la care funcţionează, zic ele, bine indicatorul penibilului şi totuşi, în momente nepotrivite te fac să îţi aminteşti de fătucele ăstea care fac deliciul presei de scandal.


Zilele trecute cineva se confruntă cu o criză de isterie. "Actanta", o domnişoară de treizecişiceva, cochetă, bine făcută - nu răpitor de frumoasă, ci mai degrabă interesantă, educată şi inteligentă. Imediat veţi afla că domniţa în cauză era absolventă a două facultăţi şi proaspăt posesoare a unui masterat. Fata se duce să se angajeze la privat şi angajatorul îi spune că e calificată, numai că mai trebuie să îşi ridice fusta ca să vadă dacă are picioare frumoase. După toată descrierea mea anterioară veţi opina mulţi dintre voi că fata a ieşit din birou trântind uşa, că doar ea nu e nici Tonciu, nici Bomba, nici Sexy Brăileanca. Ei bine, NU. Fata şi-a ridicat fusta. Criza ulterioară de nervi nu a fost declanşată de faptul că demnitatea ei umană fusese călcată în picioare cu o astfel de solicitare, ci pentru că fusese respinsă pe criteriul: şefului nu îi plac picioarele tale. Ce să înţeleg de aici? Că sexul vinde? Că sexul este calea? Că a murit demnitatea umană?


Sau că unele domnişoare fac bine să încerce să se angajeze la particular, pentru a observa lucruri de care habar nu aveau. Sau poate că merită această încercare pentru propria sa evoluţie, poate că tocmai de aceea şi-a ridicat fusta ca angajatorul să ţină locul oglinzii, pe care nu şi-a permis-o până la această vârstă.

În concluzie cred că citesc mai departe presă de genul: "best of stupid Romanian women", pentru că dacă, prin absurd ar apare ziare de nişă, unul numai despre Tonciu, altul numai despre Ciumac şi tot aşa în secunda aceea aş renunţa să le mai fac vânzare, deoarece obişnuitul, ne-hitul nu mă mai atrage. Moralitatea mea îmi spune că să te duci la un interviu şi să îl pici pentru că ai refuzat să îţi arăţi picioarele este normal şi să te vaiţi că l-ai picat pentru că ţi-ai arătat picioarele şi acestea nu au plăcut este anormal, deci "neobişnuit". Nu mă surprinde nici că Tonciu îşi pune silicoane, nici că îl înşeală pe Mitea, nici că încasează pumni în gură şi în ochi de la acesta, însă mă fascinează să citesc declaraţiile acesteia conform cărora: "nu mă supără că se duce la alte femei pentru că el tot pe mine mă iubeşte, tot la mine se întoarce. De ele doar îşi bate joc. Acolo îşi face nevoile" (citat din memorie). Îmi imaginez un dialog intim Mitea-Tonciu: Tonciu, vreau să îmi fac nevoile! Mitea, nu în casă, du-te la Paul(a)!...

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...