Vă spuneam zilele trecute că îmi place Diana Vickers. Ei bine, nu îmi mai place! Nu îmi mai place pentru că este o hoaţă. Nu vorbesc acum despre tipa care te lasă dormind şi pleacă cu colecţia ta de originale Nick Cave (atât audio cât şi video) sau cu colecţia mea de benzi desenate sau de maşinuţe Matchbox. Până la urmă viaţa e un barter, prin urmare, dacă Diana Vickers ar fi plecat de la mine, unde să presupunem că venise de plăcere..., şi în locul plicului de adio mi-ar fi luat ceva la care ţin enorm nu aş fi avut nici un drept să mă întristez prea tare, pentru că era normal să îi las şi eu o amintire. Problema este că le-a furat pe fetele de la Bananarama. Totul până la Bananarama. Cele trei făceau cam ce face Vickers acum, dar cu vreo trei decenii în urmă. "The Boy Who Murdered Love" are exact acelaşi beat ca la "I Heard a Rumour" iar refrenul este compus din fade-ul întregului ambient muzical, pentru a scoate în faţă backing-vocals-ul care la Bananarama era doar de atmosferă , singurele diferenţe constând în nişte başi mult mai hotărâţi, cu pretenţia că astfel pop-ul anilor 80 ar putea fi detronat, şi nu în ultimul rând în vocea ei mâţâită.
Ei bine, asta nu mai pot să iert la Diana Vickers. Du-te fată cu dumnezeu! Te-am luat de la inimă.
P.S.
Iată dovada pentru care Diana Vickers nu mai are nici o şansă să ajungă la sufletul meu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu