Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

luni, aprilie 19, 2010

Seara când Stoichiţă mi-a devenit foarte simpatic

Rapid-Steaua: 5-1. De ceva vreme am luat hotărârea că nu voi mai sacrifica nimic în plan personal pentru vreun meci de fotbal din campionatul intern, nici chiar pentru unul al Rapidului. Am citit în diagonală presa, dând un soi de căutare după termeni cheie: bombă, brichetă, amendă, cartonaş roşu, suspendare, meci câştigat la masa verde. Nimic. Începea să fie suspect. Apoi am trecut la aplicarea unui filtru secundar, mai puţin plauzibil dar posibil într-o societate utopică: tampoane murdare, pamperşi, simering, flotor, beţişoare de curăţat în urechi, unghiere, breloc cu grenadă. Erau obiectele care, secundar ar fi putut deveni proiectile menite să întrerupă meciul. Iar nimic. Am trecut la un filtru secundar - animale (vii sau moarte), evident, potenţiale noi proiectile: pisoi, ciori, hamsteri, căţeluşi, melci, broaşte, tritoni, şerpi sau peşte oceanic. Iar nimic. După acest ultim filtru am decis să o iau pe încredere. Scrie mare 5-1, e clar că acesta a fost epilogul meciului şi că: Steaua a mâncat cea mai mare bătaie de până acum, cu atât mai trist cu cât Stoichiţă a avut tupeul să declare că "nu ar fi fost o înfrângere chiar atât de usturătoare", Andone s-a răzbunat pentru primăvara lui 1989 şi că este ca argintul pentru Steaua şi că suporterii Stelei îşi pierd pe zi ce trece raţiunea de a mai visa, folosiţi ca figuraţie ieftină pentru un spectacol de teatru în care toate rolurile sunt interpretate de patronul din Ghencea.

Azi dimineaţă Berbecu îmi sugera că nu e frumos să dau într-un adversar îngenuncheat. Tocmai asta nu aveam de gând să fac. Câtă vreme însă adversarul meu refuză să se ridice de jos şi să îi dea două palme celui care l-a îngenuncheat, pentru a mă înfrunta apoi de la nivelul ochiului, bărbăteşte, cu şanse egale, voi continua să îl privesc cu o milă paternă şi să consider toate argumentele sale nefondate. Poate că ar fi mai elegant să dau în el decât să îi explic, cu superioritate cât de mult a intrat la apă sau că dacă nu va începe să poarte pantofi ortopedici mă voi vedea nevoit să îi încropesc două trepte din lemn, pentru ca, urcându-le să poată face civilizat pipi în wc, fără să stropească colacul. Şi mai e ceva, deloc de neglijat! Nu am auzit până acum prea mulţi stelişti să laude succesul Rapidului. Cum era de aşteptat, noi am câştigat pentru că ei erau la pământ. Ce noroc fenomenal... Şi probabil că dacă îi mai iscodim puţin pe "îngenuncheaţii stelişti" o să aflăm că au fost şi bolnăviori când erau mici...

Rapid-Steaua: 5-1. Stoichiţă mi-a devenit dintr-o dată simpatic. Poate pentru Rapid ar fi benefic dacă ar fi numit antrenor pe viaţă la Steaua. Cred că după meciul de ieri merită să devină un Sir Alex Fergusson din Ghencea...

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...