Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

joi, aprilie 08, 2010

Eu când vreau să fluier nu pot

Sunt un "diavol roşu". Dincolo de Rapid, United este singura echipă din afară pentru care am o stimă aparte, justificată prin mai mulţi factori: sentimentalism, stabilitate, demnitate, consecvenţă. O astfel de echipă îmi permit să spun că anulează în orice microbist setea de a o denigra atunci când se prezintă sub aşteptările tale. După pierderea calificării în semifinală ar fi fost româneşte justificat să încep să scandez: Jos Fergie! sau Afară cu Rooney! Aseară însă mi-a fost imposibil. Imposibil pentru că United-Bayern a fost un spectacol, rezultatul fiind o consecinţă firească a strategiei perfecte aplicată de Bayern. Să conduci cu 3-0 şi să termini meciul cu 3-2, ratând calificarea este încă una dintre suprizele actualei ediţii de Champions League. S-a întâmplat până acum cu toate echipele englezeşti şi nu m-ar mira ca şi diseară Liverpool să reediteze un astfel de scenariu. Dar să revin. Problema nu e cu United ci cu mine. Aseară nu am putut să fiu un huligan. Nu am înjurat, nu am aruncat cu doza de bere în televizorul în care oricum mai aruncasem o dată cu abajurul proiectat de dreapta mea neiertătoare de jucător de wii. Nu am fluierat. Eu când vroiam să fuier, fluieram, acum nu mai pot. Eu când vreau să fluier nu pot! Pur şi simplu nu am mai putut. De ce am devenit placid? De ce am devenit blajin? Oile blajineeee, s-au aşternut la iernat...

Probabil pentru că nu am fost dezamăgit de jocul lui United. Da, nu am fost dezamăgit! Cu două goluri, unul mai frumos ca celălalt Nani a fost o încântare. La 3-1 şi în 10 jucători, nu mă mai aşteptam la nimic. Era clar că vom pierde. 3-2 mă liniştise total. Eu când vreau să fluier nu mai pot! Rezervele introduse nu m-au dezamăgit. Berbatov este un zero absolut de ani buni, deci nici o aşteptare de la bulgăroiul cu ceafa groasă iar Giggs, în ciuda faptului că a rămas un jucător fenomenal nu mai putea salva nimic. Meciul se jucase. Nu m-a dezamăgit nimic. M-au încântat nemţii. Şi-au arătat clasa, răbdarea, viclenia şi s-au răzbunat sportiv pentru acea memorabilă înfrângere din finala de acum mulţi ani. Sigur voi ţine în finală cu Bayern, pentru că sunt convins că va trece de Olympique Lyon, însă nu cred că va fi peste Barcelona. Poate că atunci, nefiind foarte legat emoţional de una dintre finaliste voi reuşi totuşi să fluier...

Numele meu este VasileSensual. Sunt un "diavol roşu" şi când vreau să fluier nu mai pot.


Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...