Mi-a picat cu tronc mai întâi cântecul ăsta dobitoc, obsedant, cretin, pueril, imberb, zdrăngăneală disonantă de prea multe chitări, până la urmă sincer în simplitatea lui, ba chiar metaforic iar acum a venit rândul clipului, de-a dreptul surprinzător. (Mi-am amintit de Răzvan, care nu a reușit să mai treacă vreodată peste videoclipul de la ”Planet”, cu Sugarcubes pentru a se reconcilia cu Bjork.) Acum s-o spunem pe aia dreaptă: cât e de onorant să îți faci prietena, iubita sau soția ”detector de radar”? Eu am încercat o dată, în glumă, să îi spun persoanei dragi că e un ”microbuz” și dacă nu era la mijloc simțul umorului acestei persoane sigur bine nu mi-ar fi fost. Și să ne mai mirăm că nenea Darwin Deez e singur pe lume, că e îmbrăcat ca naiba, că e neglijent și că își poartă zulufii lipiți de tâmplă, strâns legați cu o sfoară? După atâtea îmbârligări semidocte, după ani întregi de video-parabole și de bani aruncați pentru MTV, iată că a venit momentul să se facă dreptate prin intermediul acestui minimalist pe caraghioase picioroange. Nu știu dacă azi suntem mai sinceri sau dacă doar am epuizat tot ce era inedit în cultură, cert e că ne întoarcem la rădăcini. Încep să regret din ce în ce mai mult că acționez în relanti...
Încă o dovadă că am avut idei bune. Darwin Deez a îngropat Ridichile Ridicole. Nu o să mai pot fi niciodată original. Nu o să îmi fac niciodată celebri prietenii sau foștii colegi de cămin. Toate perceptele mele absurde, minimaliste și ușor realizabile sunt puse în practică de altul. În curând vom fredona cu toții în cluburi scara măgarului și ne vom arunca membrele într-o scârbă totală.
Over and over and over again, my friend
Ah, you don't believe
We're on the eve
of destruction.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu