Totul a pornit de la un post al lui Lucian Dan Teodorovici, în care acesta îşi exprima nedumerirea "cum se face că, dintre oamenii care ne citesc blogurile, numai vreo 10% sînt interesaţi să ne citească apoi şi cărţile?" Şi lucrul ăsta mi-a dat de gândit. Am spus-o şi o mai spun: suntem voyeuri. Ne interesează tot ce nu e public, ce e public nu prezintă interes, iar lucrul acesta face parte din educaţia noastră socială, evident. A trebuit să ne dezvoltăm acest mecanism de autoapărare pentru a nu sucomba la orice anunţ ce frizează oficialul, prin urmare ne-am dezvoltat uimitor propriile curiozităţi şi propriul sistem de valori în ceea ce priveşte "anunţul ilicit". În schimb mirajul zvonului ne făcea să fremătăm şi să devenim creativi - un fel de degenerarea comportamentală de tip undergound. Tot ce e zvon e atractiv, mai ales în ceea ce priveşte mondenul, ne place să aruncăm ochiul şi urechea în curtea vecinului. Cu toate acestea şi aici ne comportăm ca nişte amatori - voyeuri amatori. Nu ne perfecţionăm tehnica de observare, rămânem la fel de rudimentari şi imprecişi. Nu investim în binocluri, în căşti, în microfoane, nu ne specializăm în expertize grafologice. Ne dăm în continuare cu presupusul la cel mai diletant nivel.Nu am vrut să mă îndepărtez prea mult de topic, ci doar să creez ambientul pentru argumentaţia care urmează cu privire la dezinteresul publicului mare dincolo de bârfa ordinară, uşor de receptat. Pentru că asta se întâmplă şi în cazul blogurilor unor indivizi asimilaţi de mase ca "entertaineri" şi nimic mai mult - aceştia neavând nimic în comun cu scriitorii. Sunt captivante paginile lui Badea, Huidu, Teo, Bendeac, Cabral dar mă întreb cum s-ar comporta procentual publicul dacă aceştia şi-ar lansa o carte care să nu fie neapărat autobiografică? La fel. Cărţile acestora ar fi citite de cel mult 10% şi de voyeurii profesionişti care suntem noi. Restul nu vor să se complice, sau pur şi simplu n-au avut sau şi-au pierdut capacitatea de a mai citi cărţi. Mai sunt de asemenea de părere că din aceşti 10% care citesc şi cărţile scriitorilor români 8% au nimerit pe blogurile lor tocmai pentru că îşi doreau din partea respectivilor autori o prezenţă mult mai constantă decât o carte la doi trei ani. Continui viziunea apocaliptică în ceea ce priveşte interesul românului pentru carte pornind de la bănuiala că nu avem un public educat să citească. Americanii, aşa cum sunt ei, cu relele lor, cu multele lor rele şi cu nişele lor, cu multele lor nişe se bucură de interes pentru carte, pentru cartea de nişă, evident, fie ea sf, thriller sau romance. Cine susţine că americanii nu citesc rămâne în offside. Americanii citesc, citesc mult, dar cărţi de nişă, ce îi interesează pe ei. Asta face ca blogurile scriitorilor americani să fie intens populate, nu doar de cei care au citit cărţile autorilor respectivi, ci şi de cei care le vor citi, ceea ce le creşte totodată popularitatea şi bugetul, căci marketingul lucrează în taină.
Prin urmare, nu cred că are vreun rost să mă revolt că publicul de Internet tinde să populeze până la refuz bloguri de proastă calitate, evitând bloguri care completează alte imagini. Este vorba doar despre o parte a acestuia, voyeurii amatori, cum i-am numit. Şi nici să intru în panică. Există o legiune puternică de pasionaţi - cei câţiva voyeuri profesionişti. Dintre aceştia cred că cei importanţi pentru scriitor sunt voyeurii profesionişti. Pentru că sunt pasionaţi, sunt prezenţi şi de la un anumit moment în sus chiar doctori în ceea ce priveşte imaginea spectrală a autorilor în cauză. Prin urmare nu publicul cititor de carte trebuie atras, ci voyeurii amatori care pot fi cuceriţi şi totodată convertiţi. Pentru că dacă i-ai prins, nu te mai lasă. Ca în cazul lui Harap-Alb cu calul său fermecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu