P.S. Vasile, c’est bien toi qui me jetais des sacs d’eau sur la tête à NEI, autrefois ?
Să batem aşadar palma pe o notă veselă.
Da, recunosc, în perioada studenţiei, pe când locuiam ca mulţi alţi colegi de-ai mei în NEI (acesta era numele unui cămin în Budapesta), pe perioada verii, cei care aveau camerele deasupra intrării, dispuse de altfel pe 10 etaje, îşi făcuseră un obicei ca pe timpul verii să arunce în capul vizitatorilor pungi de plastic pline cu apă, încât ca să intri la noi în cămin trebuia să îţi iei avânt şi să urci în grabă scările până la uşa de la intrare. Eu eram unul dintre cei cu ferestrele deasupra intrării, prin urmare nu am făcut excepţie. Sincer, nu îmi amintesc să îl fi stropit chiar pe respectabilul domn francez în cauză (coleg cu mine la filologie) - oricum nu am contabilizat niciodată pe cine reuşeam să surprind cu o pungă cu apă în cap - şi în nici un caz nu îmi amintesc să îl fi stropit de mai multe ori. Dacă însă el are dreptate şi eu i-am aruncat mai multe pungi cu apă în cap numai lui, acest lucru nu însemnă că eu îl vânam pe el, care venea în vizită la prietena sa româncă (actualmente soţia sa) - tot bine din lume li-l doresc - ci că pur şi simplu norocul nu ţinea deloc cu Franţa. Dumnezeu nu era francez!
Am două concluzii de tras, în încheiere:
1. Şi conţii francezi au umor şi mai cu seamă la afaceri ştiu să folosească cu abilitate toate tertipurile din dotare.
2. În general oamenii colaborează mai uşor şi mai plăcut atunci când sunt legaţi de amintiri comune. Sau când pe lângă misiunea în sine, socializează la o bere, la o ţigară sau la un meci de fotbal.
Simt că voi avea o colaborare fructuoasă cu ilustrul domn în cauză. Dacă nu, atunci cu siguranţă de data aceasta se va răzbuna crunt pe mine.
The beginning of a beautiful friendship!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu