Andreea Romaniuc este o nouă achiziție strâmbă a celor de la Cancan care se întrec prin a recalifica incultura și agramatismul. Nu știu ce calități aparte au făcut-o pe Andreea Romaniuc să ocupe locul unui ziarist cu adevărat competent, dar pot să dau cu presupusul. E sexy. Sau nu. E coerentă. Sau nu. E ieftină. Sau nu. E fiica, verișoara sau nepoata patronului. Sau nu, este doar amanta it-istului. Sau este o fată de la țară, dornică să își depășească condiția, care prezintă garanția reușitei datorită unei ambiții necunoscute urbanilor. Andreea a coborât de la Țicleni în Gara de Nord, cu ochii dilatați ca ai unui caras într-un bol. De fapt ochii carasului nu sunt deloc dilatați, dar așa par prin sticla recipientului având calitatea unei lupe minione, iar Andreea nu purta ochelari. Avea însă căști SQNY pe urechi, prin care asculta muzică înregistrată de Ionel, DJ-ul de la Căminul Cultural de la Țicleni, pe o casetă TDK de ultimă oră. Ionel nu vroia decât să o ajute pe Andreea să nu îl uite în Capitală, unde existau 99,99% șanse să își găsească un alt drăguț, așa că s-a gândit că un purpuriu cu muzică de suflet l-ar ține aproape de inima fetei dragi lui. Dolănecu cu ”Băbălău” 56 minute și 4 minute de Adrian Andreiescu cu șlagărul ”Oameni”. Pe coperta casetei Ionel scrisese: Muzică cu Dolănecu și Adrian Andreiescu pentru o fată cu ochiii ca marea. Andreea se simțea copleșită pe peronul Gării de Nord din București, îi venea să plângă și pentru o secundă ca o bătaie de aripă de vrăbiuță își zise că poate nu ar fi rău dacă s-ar urca înapoi în tren. Dar nu avea nici un sens, pentru că trenul se oprise în fața tampoanelor și nu dădea semne să o ia din loc...
Și acum momentul adevărului. Andreea Romanciuc scrie un articol unde îl amintește pe Aurelian Andreescu așa cum i-a venit ei la gură. Adica Adrian Andreiescu. Ieste un articol interesant.
”Florin Moldovan, cunoscut sub numele de scena Naomi, a reusit sa faca o figura buna joi seara la Teatrul de Vara Soveja din Constanta, unde a cantat, cu lacrimi in ochi, piesa "Oameni" a lui Adrian Andreiescu.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu