Iată o primă reacție mai specială de la izbucnirea ”noului caz Mutu” de sâmbătă, iar aceasta ne vine din direcția Libertatea, un jurnal interesant și deosebit de viclean. O să vedeți imediat ce vreau să zic prin viclean. Așadar, primul lucru care mi-a trecut prin cap vineri când am aflat că Mutu este dator vândut câtre Chelsea a fost acela că este momentul ca noi, românii să ne trezim și să realizăm că dincolo de ratele noastre de zi cu zi, de lupta noastră cu șomajul, cu salariile mici, cu vecinul de la etaj care ne inundă și care pus în fața faptului împlinit spune că nu e el de vină, ci țeava, că dincolo de toate aceste fapte diverse care în definitiv ne trasează mioritic normalitatea avem în sfârșit un obiectiv național pe care trebuie să îl apărăm cu sfințenie. Nu protejarea unei biserici, a Ateneului, a vreunui zimbru sau a unui copil minune, ci ”obiectivul Mutu”. Saving privately Mutu. Sau Free Mutu. Așadar, să strângem toți românii bani ca să îl absolvim pe briliant (așa își zice el!!!) de pedeapsă.
Citind însă numărul de astăzi din Libertatea am realizat că nu voi putea comite acest gest creștinesc din motive de-a dreptul obiective. Mi se pare cu mult mai trist că unul ca Mutu, care și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul, om la activ cu case, cluburi, mașini îi răpește șansa de a fi ajutat unui ”jurnalist” precum Richard Gavrilescu de la Libertatea, care, ar avea nevoie de câțiva bănuți să urmeze un semestru de gramatică elementară a limbii române la FF. Iată cum le mai zice Richard: ”Singurul impediment al soluţiei alese de Borcea e că decât el e dispus să bage mâna în buzunar pentru Adi.”
Ziceți și voi, nu e mai mare jalea că un viitor posibil mare jurnalist român, care a reușit să închege câteva rânduri despre Adi Mutu să rateze șansa de a scrie cel puțin la un nivel care să îi justifice postul ocupat și salariul? Neacoperit pentru moment și ocupând abuziv locul de muncă al unui tânăr care precis are noțiuni elementare de limbă română, Richard Gavrilescu dă însă dovadă de o inimă de aur, îndemnându-ne să cugetăm la altruismul care ne poate salva pe toți de la ruină. Și precum Harap-Alb, care nu e neapărat genial, dar are un suflet mare, a venit vremea ca și Richard Gavrilescu să fie ajutat.
Obiectiv strategic național: Richard Gavrilescu. Dați un Euro pentru școlarizarea ziaristului ”Libertatea”. Mutu e fumat, a venit vremea să ne ocupăm de educația lui Richard Gavrilescu, și, credeți-mă, acest copil merită, peste ani și ani veți fi mândri de el. (Reproducere liberă după la monologul final din ”Scent of a Woman”).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu