Întâlnirea mea cu Maicăl Jackson

A murit Megastarul. Cum toată lumea numai despre asta vorbeşte, consider că e necesar să mă dau și eu rotund şi să arăt cât sunt de trendi, prin urmare să zic şi eu vreo două vorbe despre el. L-am cunoscut pe Maicăl când încă nimeni nu se aştepta ca "micuţul Maicăl" să rupă piaţa cu "Thriller". Nu dădea nimeni doi bani pe el, cum stătea acolo, în culise la James Brown, cu o poză decupată din ziare sperând că doar-doar naşul îi va da şi lui un autograf, dar dintr-o dată roboţelul ăla mic, cu mânuţa lui a început să bată ritmul de la "The Girl Is Mine" (care era doar un proiect pe vremea aceea) şi atunci, toţi cei de acolo am realizat că el va fi viitorul rege al pop-ului. I-am făcut cinste micuțului Maicăl cu o socată, şi atunci săracu a început să comunice. Mi-a zis că dacă îi dau bani să îşi ia nişte caramele îmi şi cântă. Eu am simţit ce şansă mi se oferă şi i-am dat mai mult de atât, ce naiba, "ia-ţi să ai pe drum", aşa i-am zis. Şi a început acolo să facă moonwalk-ul şi să cânte ceva improvizat ad-hoc: "The Juice is Mine...". Eram precis că îl aveam în faţa ochilor pe viitorul star, pe cel care mulţi ani mai târziu avea să vină şi în România. L-am aplaudat şi atunci, fericit la culme, m-am trezit vorbind singur, în lumea mea, cu privire la dansatorii lui James Brown, care făceau nişte figuri, prin preajmă. În comparaţie cu Maicăl ceilalți erau nişte copii, şi chiar asta am zis cu glas tare: "nişte copii". Nu aveam de unde să ştiu că lui Maicăl i-a plăcut atât de mult expresia asta încât a ţinut-o minte, şi când a venit în România, după ce s-a întâlnit pe Nelu Iliescu, vorbind ei acolo, Maicăl s-a gândit să împresioneze şi a zis: "nişte copii". Am aflat pe urmă, din ziare că două zile mai târziu a fost dus în vizită la leagănul de copii de la Arcul de Triumf...

În rest nu am vorbit nimic cu Maicăl. Era foarte retras şi gânditor băiatul. Tot de milă, i-am dat poza pe care o aveam chiar de la James Brown, cu autograful acestuia, în schimb l-am rugat să îmi dea el mie un autograf, pe decupajul acela din ziar, de altfel o foaie de proastă calitate, chiar dacă imaginea nu îl reprezenta pe el, ci pe James Brown. Autograful lui pe poza lui "godfather of funk". Credeţi-mă, de atunci am tot arătat-o la lume și tot nu mă crede nimeni că e chiar semnătura lui Maicăl, iar acum, că el se zice că nu mai e printre noi aceasta ar fi avut o mare valoare, dacă aş fi fost inspirat să o autentific. Ceea ce n-am făcut.

P.S.

Acum câteva minute am primit un telefon cu taxă inversă. Era chiar el, Maicăl, cică tocmai bea un pahar whisky cu Elvis şi o bârfeau pe fi-sa. M-a impresionat teribil; omul ăsta nu m-a dat uitării. Chiar mi-a zis că trebuia să nu se atingă de titlul iniţial al cântecului aceluia: "The Juice is Mine". Poate ar fi avut mai mare succes, mai ales la copii, acum când aflase și el din presă cât de iubit era la mine în țară Mihai Constantinescu. N-a fost să fie... Mi-a zis că a ales să se ascundă de lume, înscenându-şi moartea pentru că nu mai suporta glumele proaste legate de nasul lui care tot cade pe dansatori. Îl cred, el mereu a fost ceva mai sensibil. L-am întrebat aşa, la plesneală, "ce mai face Nea Nicu". Nu m-a surprins deloc când mi-a zis că tocmai încinge grătarul să le facă nişte mici. ...