Flooooooorin Călinescu, între Pocă'Face și PăcăFace

"Trebuie să ne rugăm alături de toţi copiii lumii pentru ca sufletul lui Michael Jackson să se odihnească în pace", a declarat hâtru Flooooooorin Călinescu iar presa noastră cretinoidă s-a grăbit să publice așa ceva, luând-o de bună. Una mai gogonată nici că am auzit pe ziua de azi, dar dat fiind că vine de la ”posesorul mânuțelor ăstea două”, ar trebui să cred că încă nu am parcurs totul în materie de cretinisme cu pretenții. Spun asta pentru că din declarația lui Călinescu respiră o suspectă ambiguitate pe care eu unul mă chinui să o lămuresc: cum adică domnu Călinescu alături de toți copiii lumii? Să înțeleg că dumneavoastră zugrăviți acum un tablou naiv ca cele pe care le desenam noi, șoimii patriei, cu copiii albi, negri și galbeni mână în mână, lăsând în spate un soare strălucitor. Sau de fapt intenția este de a avea acces la copii, cu un pretext umanitar - cel puțin asta s-ar putea deduce. Să-i întoarcem lui Maicăl serviciul pe care vi l-a făcut el, băh, când v-a dedicat ”Save the World” și ”You Are Not Alone”. Mi-l și imaginez pe Călinescu cu un astfel de monolog...

Acum pe bune, nu îmi dă pace declarația omului, care se cere desemantizată. Așadar se pornește de la premiza că toți copiii lumii se roagă (”să trăiască în pace toți copiii lumii și al meuuu, la la la”), ceea ce înclin să cred că nu poate fi real. Copiii ăia se roagă dacă cineva îi stârnește, prin urmare, dacă cineva le spune că ”nenea Maicăl” era așa și pe dincolo. De aici trag concluzia că relația lui Călinescu cu copiii este suspectă. De ce să se roage copiii pentru ăsta? Pentru că s-a decolorat, pentru că și-a tăiat fața, pentru că se trăgea de puță, pentru că a atârnat un bebeluș peste balustradă (am o reținere să introduc aici posesivul), pentru că l-a deflorat (sau nu pe Mecoli Calchin) sau pentru că își scoatea în oraș copiii cu fețele acoperite? De ce să pui copiii să se roage pentru ”nenea Maicăl”? Acum te pomenești că îl scoatem de sfânt pe neînțeles... Acum să trecem mai departe. Să ne rugăm noi ceilalți. Ei, dacă pe copii îi prostește Călinescu, cu maturii e mai greu, mai ales dacă își începe discursul cu ”să dăm, vă rog, în mintea copiilor...” Așadar se apelează la o stratagemă. Introduce mobilul. De ce să ne rugăm noi pentru omul ăsta? Pentru că este un biet păcătos. E mai păcătos ca noi, vai mama lui. Și cum psihologic s-a demonstrat că avem o sensibilitate pentru cei mai puțin reușiți ca noi, Călinescu ne invită să ne rugăm pentru iertarea păcatelor lui Maicăl. Să se odihnească, adică să nu îl apuce acolo unde e chiuitul și dusul mâinii la prohab cu ulterioara tragere de puță.

Ambiguu tare Călinescu ăsta domne, mare manipulator, mare pișicher. Noroc cu moartea lui Maicăl că măcar m-am lămurit că dacă există cineva foarte periculos în șăubiz acela nu este Călinescu ci presa imbecilă și galbenă care se grăbește să publice declarațiile sucite a acestuia. Prin moartea lui Maicăl a deconspirat dacă mai era cazul încă un ipocrit. Presa ulduroasă și pestilențială din România. Sacrificiul său va rămâne veșnic în amintirea mea.

P.S.

Acum, la închiderea postului mi-am aruncat din nou ochii pe poza lui Călinescu. Ceva între pocăit (”Pocă'”) și pervers. Un adevărat ”Pocă' Face”...