Cărţi toxice interzise şi vedete-lumpeni administraţi cu linguraţi

Astăzi mi-a fost dat să citesc un articol care vorbeşte despre "politica de protecţie" a societăţii, care face tot posibilul să nu lase în mâinile tineretului cărţi care, prin intermediul unora dintre pasaje ar putea să-i influenţeze negativ viaţa. Acum câteva zile chiar vorbeam despre faptul că deja cărţile au devenit un lux şi iată, astăzi aflu mai multe despre descurajările la care apelează societatea pentru a îi face pe tineri să se refugieze tot mai mult în universul plăcerilor neîngrădite de pe Internet. Din păcate aici nu intră şi cartea electronică, deoarece, dovedit lucru, nu este tocmai plăcut să lecturezi sute de pagini pe ecranul calculatorului.

Iată câteva cărţil interzise în şcoli sau marginalizate în societate şi motivaţia arată astfel:

Adio arme - Ernest Hemingway
Publicat în 1929, romanul face ca revista din Boston care tocmai îl publicase să fie interzisă pe motivul că plotul este mult prea sexual. Italia de asemenea interzice cartea datorită portretizării armatei în retragere din Caporatto. Nazişti ard cartea în 1933. În 1939 Irlanda interzice şi ea romanul. America se bucură de un mare număr de şcoli care au interzis citirea acestei cărţi datorită componentei sale sexuale.

De veghe în lanul de secară - J.D. Salinger
În 1960 o profesoară este dată afară din învăţământ pentru că a îndrăznit să le ceară elevilor săi de clasa a XI-a să o citescă. Între 1961 şi 1962 este ce mai cenzurată carte în licee şi colegii. America o interzice în şcoli pe motivul că ar fi anti-ariană, blasfemică, profană, rasistă şi preponderent sexuală. Să râdem copios în faţa contradicţiei în termen între anti-arian şi rasist. Un studiu confirmă că mulţi ucigaşi citesc această carte imediat după comiterea crimei.

Fructele mâniei - John Steinbeck
Municipalitatea din Kern interzice romanul considerându-se insultată de modul în care Steinbeck descrie locuitorii localităţii. Biblioteca East St. Louis arde cartea, aceasta fiind de asemenea interzisă în Buffalo, New York şi Kansas City. Şi acum aceasta este interzisă în licee pe motiv de limbaj. În 1953, Irlanda a catalogat cartea drept obscenă, interzicând-o. În 1973, 11 editori de carte din Turcia sunt acuzaţi de "răspândirea de propagandă defavorabilă statului turc".

Amantul doamnei Chaterley - D.H. Lawrence
Sub incidenţa unei legi engleze cu privire la obscenitate, datând din 1959, cartea publicată în 1960 de Penguin a fost una dintre primele acuzate. Această lege le acorda editorilor dreptul de a lansa cărţi discutabile, câtă vreme scriitura este considerată ca având valoare literară. Editura Penguin nu este găsită vinovată, cartea fiind mai întâi disponibilă în Anglia. Ulterior procesul avea să ia forma unui show BBC intitulat “The Chatterley Affair.” Australia nu numai că a găsit cartea ca fiind acceptabil de obscenă, dar şi-a permis luxul de a interzice editarea unei cărţi ce reda procesul britanic cunoscut sub numele de Procesul lui Lady Chatterley.

Lolita - Vladimir Nabokov
Lansată în 1955 cărţii nu i se acordă prea multă atenţie până ce Graham Greene nu avea să o laude într-un interviu pentru The London Times. Citind această declaraţie, editorul de la Sunday Express declară că această operă literară "nu este altceva decât pornografie curată". Acesta este momentul în care cartea începe să fie interzisă în Marea Britanie. În decembrie 1956, Franţa continuă linia britanică, repetând această ispravă alături de Marea Britanie şi în 1959. Anii următori Argentina şi Noua Zeelandă au interzis ambele cartea. De data această America şi-a arătat neaşteptata clemenţă, în primele trei săptămâni de la lansare vânzându-se în peste 100.000 copii.

În concluzie, puţin realism domnilor cenzori. Interziceţi literatură dar promovaţi SexyBrăilence, BabePorno, Ciumace, SexyPitici, Toli şi alţi troli asemănători. Ce aţi rezolvat aşadar? Probabil nimic mai mult decât că v-aţi rupt în figuri...

P.S.

Mersi Sora Lunii!