Încă doi în Liga "Catastrofele Showbizului" românesc: Mărculescu Costin şi Ciuculete Ileana

Aţi văzut, o vreme m-am dezis de panaramele din şăubizul românesc. Mi-a fost minunat de bine, m-am mai îngrăşat câteva kile, am mai citit o carte, două, am mai făcut eu şi alte lucruri, dar să nu intrăm în amănunte... Astăzi însă huzurul s-a terminat pentru că, odată cu lăsarea căldurii a ieşit de la păstrare Ileana Ciuculete. Ea nu a ieşit singură în lume ci însoţită de câţiva corişti. Ogică, mă rog, el nu merită luat în seamă, Mara Nuştiucum, cică o ziaristă şi, cel mai important corist: Costin Mărculescu. Şi Costin ăsta Mărculescu, gen, m-a enervat atât de tare, gen, că m-am gândit să, gen, zic şi eu ceva despre el. Gen. Am vrut şi pe urmă mi-a trecut, pentru că am găsit un articol scris, care e mult mai valoros decât ceea ce ar fi urmat să vă povestesc din memorie. Aşadar, materialul cu pricina provine din Libertatea, e ceva mai vechi, din 29 iunie 2009 şi este semnat de o domniţă, Ramona Vintilă, de care dintr-o dată mi-e foarte milă. I-aş dedica un cântec, dar nu aici şi cu acum. Dalida - "Pour ne pas vivre seul". Pour ne pas vivre seul, on vit avec un chien, on vit avec des roses lalalala. Pentru că numai un om foarte singur - şi cred că Ramona Vintilă de la Libertatea este îngrozitor de singură - nu are ce face şi îi urează la ziua respectivă lamulţiani lui Costin Mărculescu. Iată câteva puncte din acest interviu, de unde ies în clar calitatea, cultura şi modestia acestuia.

Nu aş putea respira fără teatru, spectacole şi televiziune. Dacă nu aş mai profesa aş muri, pentru că altceva nu am vrut să învăţ să fac. M-am visat actor de la 14 ani, când, cu totul întâmplător sau poate nu, am «debutat» în serbările liceului spunând monoloage ale celebrului Nea' Mărin, alias Amza Pellea. O telecomandă - două...? DOUĂ! Două... Două ? Două telecomande? Două monoloage? Bine măi Costine. Aici nu o ai cu limba română, dar ce ne facem că nici nu "alias"-ul nu stai prea bine. Ai vrut să zici Amza Pellea alias Nea Mărin, sunt convins, dar ţi-ai tot zis să nu uiţi până când te-ai încurcat în priorităţile pe care le aveai.

Am avut plăcerea să apar în 13 filme artistice alături de nume sonore, dar marea şansă a fost la debutul în film, în 1986, în celebrul "Liceenii", alături de Ştefan Bănică jr, Mihai Constantin, Oana Sârbu, George Ivaşcu, Tamara Buciuceanu, Ion Caramitru. Şi mă bucur că, deşi au trecut exact 23 de ani de atunci, şi acum sunt oameni care-şi mai aduc aminte şi mă întreabă amănunte despre acea perioadă de «pionierat artistic». Nu aş zice că ai apărut alături de toţi ăstia ci în primul rând alături de broaşte, pentru că, dacă cineva ţi-a apreciat cu adevărat valoarea artistică acestea sigur au fost broaştele, pentru care în acel film, câteva secunde, ai apărut ca un fel de salvator. După aia cred că le-a trecut şi lor, când te-au văzut molfăindu-le suratele la chinezesc.

Şi acum lovitura cea mai dulce: "Am creat un fenomen artistic şi educaţional unic în România prin Şcoala mea de Modelling, care anul acesta a împlinit 10 ani de activitate şi care a fost absolvită de peste 30.000 de tineri."

Fenomen...

"Faptul că rolurile mele şi, mai nou, muzica mea bucură, sper, milioane de oameni, dragostea şi prietenia cu care sunt primit şi tratat oriunde mă duc în ţară îmi dau puterea şi credinţa că până azi, când împlinesc 40 de ani, am sădit, cum se spune, un pom sau am săpat o fântână cu apă curată, limpede şi gustoasă, care vor rămâne în urma mea. " În urma mea de melc, ar fi trebuit să mai spună Mărculescu, încheindu-şi poetic diatriba.

P.S.

"un show păcătos" de aseară mi-a lăsat un gust amar. Am mai zis-o, îl respect pe Radu Buzăianu. Emisiunea de aseară însă mi-a arătat o Românie urâtă. O Românie a freak-ilor şi a neterminaţilor. Am aflat aseară că România se uită la Mărculescu şi Ciuculete şi la Maraceacufilozofiadepietroasele din dragoste şi respect pentru aceştia. Am mai aflat că emisiunea asta, submediocră, este cu atât mai bună cu cât a devansat filmele de la ProTV la ora respectivă. Asta este o Românie tristă, care a ajuns să prefere "ciudatul imediat" unui film, chiar dacă nu neapărat foarte artistic. Am auzit oameni care îl consideră îngâmfat pe Radu Buzăianu pentru că reclamă subcultura şi mizeria din care sunt plămădite multe dintre vedetele noastre de la miezul nopţii, convinşi fiind de modestia lui Mărculescu sau a Ilenei Ciuculete, care mai şi declara cu emfază că pentru a-şi cumpăra CD-ul ei, unii au renunţat la pâine în acea zi. Şi când te gândeşti că alţi artişti ar intra în pământ la o asemenea alternativă...