Bob Geldof viitoare colaborare cu Viorel Lis şi Iurie Darie

Bună dimineaţa. V-am adus şi azi ceva muzică, mai mult de curiozitate decât din nebunia aia care de multe ori mă face să-mi tremure degetele de emoţie când găsesc ceva şi mă grăbesc să vă împărtăşesc. Rămân fan Bob Geldof, mă trezesc întotdeauna cântând în maşină "It's a rat trap and you've been caught" sau "Banana Republic, Septic Isle screaming in the Suffering sea", ca să nu zic nimic de "I don't like Mondays" cu toate astea ultimul lui single mă sperie. "

Video-ul la "Silly Pretty Thing" merge pe o linie care l-a făcut multora cunoscut pe Geldof, adică la greu imagistică Pink Floyd şi un antierou care însă de această dată nici măcar nu atinge orgiasticul, limitându-se să ne descrie un bătrânel simpatic, într-o formă fizică de invidiat, care poate reprezenta o portiţă şi pentru câţiva mioritici de-ai noştri, cum ar fi Darie Iurie şi Lis Viorel. Poate cineva ar trebui să îl invite pe Bob Geldof să revadă România (de care s-ar putea să i se fi făcut dor de la vizita sa din anii 70 cu Boomtown Rats, când, din onorariu geldof a preferat să cumpere sfeşnice, patrafire şi alte obiecte ortodoxe de cult) şi cu această ocazie să îi cunoască pe cei doi "tumbaşi" români, Darie şi Lis. Eu cred că Lis ar fi dat mai bine la acordeon decât nenică ăla, renegat de camora...

Ca muzică tot pe acolo. "Silly Pretty Thing" nu e un cântec prost, este probabil cel mai cântec dintre bălăriile compuse prin 2010, din păcate însă aşa ceva nu rămâne, pentru că îi lipseşte crescendo-ul, cel puţin dacă l-am raporta la "The Great Song of Indifference". E un lalala cu o inserţie de vioară, un fel de încălzire a corzilor şi arcuşului şi cu un mesaj mai mult decât fumat. De fapt mai e ceva cu cântecul ăsta, este o adeverinţă. "Adeverim prin prezenta că numitul Bob Geldof nu a murit şi că e tot aşa cu capul cum îl ştiaţi".

Ascultaţi cântecelul! Nu am nici o îndoială că lucrurile uşor digerabile se vând cel mai bine.