Claudiu Bleonţ mă îndeamnă să fiu mai responsabil...

Dragă fiul meu,

astăzi am realizat că a venit momentul să îţi explic anumite lucruri pe care, altfel, le vei înţelege doar peste mulţi, foarte mulţi ani, când vei ajunge la vârsta mea de acum, în prag de schimbat prefixul. Această mică educaţie pe care încerc să ţi-o dau este menită unei mai bune comunicări cu mine, tactu. Cum a zis şi Claudiu Bleonţ, un actoraş acum deja neimportant, trebuie să înţelegi că nu sunt nici nebun şi nici disperat, ci că pur şi simplu, unii zic că la 30, alţii la 35, alţii la 40, alţii la 45 şi alţii la 50 - nu, să nu crezi că e vorba neapărat de o progresie de 5 ani, se poate la fel de bine întâmpla şi la 31 şi la 34 şi la 37 şi la 40 şi la 43 şi la 46, să nu crezi că e vorba neapărat de o progresie de 3 ani, se poate de fapt la orice vârstă, ce mai, este aproape inevitabil - se întâmplă ca la un moment dat tu ca orice bărbat să te schimbi. Uită-te la Claudiu Bleonţ, un actoraş acum neimportant, la 52 de ani îşi dă jos pantalonii în plină conferinţă de presă, şi, arătându-şi cucul în public declamă "aşa mică cum era, îţi făceai treaba cu ea". Şi mai foloseşte şi trecutul: îţi făceai. Să ştii că lucrul ăsta s-a întâmplat dincolo de voinţa lui, pur şi simplu i s-a întâmplat. Dacă ar fi fost cu intenţie, trebuia să facă asta cu câţiva ani în urmă, când mureau fetele după el, nu acum, când ... Mă rog, ideea este că lucrurile ăstea se întâmplă, aşa că de la o anumită vârstă, de la 30, 35, 40, 45, 50 - nu, nu e vorba de o progresie de 5 ani, cum ţi-am mai spus - e bine să te aştepţi că vei schimba ceva.

Este momentul când mie, tatălui tău, mi se dă mână liberă să încep cu o nebunie. Te conjur să dai dovadă de înţelegere şi să mă ierţi dacă îmi voi scoate vreodată cucul în public, dacă voi face strip-tease în plină stradă, dacă voi mărşălui pe magheru îmbrăcat în zebră intonând marsilieza sau internaţionala cu un pămătuf de majoretă în fund, dacă îmi voi lua pistol cu gloanţe de cauciuc şi voi trage la ţintă în indicatorul cu vaca pe ştrasse, din maşină vreau să zic, din trafic, dacă mă voi îmbrăca în clovn în restul anului şi în Moş Crăciun o singură dată pe an, dacă îmi voi lua motor şi parapantă şi mă voi întoarce la vremea când purtam ciocaţi, geacă de piele, părul strâns în coadă şi bandana pe cap, dacă îmi voi face implant de plete a-la-Slash în loc să îmi iau o banală perucă de caniche, dacă îmi voi schimba maşina cu un SUV negru-mat la mare modă de fiţe astăzi, dacă voi transforma casa, mărind baia astfel ca pe pereţii săi să instalez bibliotecă în toată regula şi plasme şi eventual, zic doar eventual: oglindă pe tavan, dacă voi începe să ciupesc blonde de fund imitând vocea lui Tweety, dacă îmi voi face trupa new-age-junction-sanction-sucktion-rock music pe care nu am reuşit să o fac în prima tinereţe: Ridichile Ridicole, dacă mă voi apuca de alpinism, cu tranzistorul pe umăr, dacă voi face o pasiune incorigibilă pentru Marioara Murărescu sau Ileana Ciuculete. Te rog să fii înţelegător. Acum, că l-am văzut pe Bleonţ cu cucul gol am realizat că un astfel de testament este eminamente necesar. Cine ştie ce voi face de-acum încolo. Aşa, măcar îndemn la clemenţă pentru acest climax posibil.

Şi încă ceva, fiul meu. Este posibil ca şi tu să faci la fel, mai încolo. Şi te sfătuiesc să întocmeşti şi tu un astfel de zapis care te va exonera de posibilele acuze. E un fel de: "v-am spus eu...". Din acel moment nebuniile îţi sunt permise. Mai există şi posibilitatea să le faci la timpul lor, ceea ce îţi doresc din suflet. Astfel, în momentul crizei nu îţi va mai rămâne decât să bifezi lucrurile serioase, la care nu ţi-a stat până atunci mintea. Să te însori sau dintr-o dată să umbli în costum ca unul dintre misionarii de la Buddy of Christ.

Voi reveni, promit, în măsura în care Claudiu Bleonţ îmi va mai da de gândit!

Părintele tău!

P.S.

Aştept să văd dacă intervine psihologul ăla care opinase că e posibil ca fotbalistul Chivu să o fi luat razna de la lovitura la cap şi în ceea ce îl priveşte pe Bleonţ, pentru că în cazul acesta îmi voi retrage această scrisoare-îndrumar. Nu are nici un rost să te sperii de pe acum şi să perpetuez idei false.