Ana Tepșanu scrie despre Loredana ”mai bine ca niciodată” în Click-ul de azi

Ana Tepșanu de la Click ne spune: ”Loredana Groza, mai bine ca niciodată la 40 de ani!” Ca care niciodată? Eu știam că locuțiunea adjectivală ”mai bine ca niciodată” trebuie folosită în forma ei pură, fără complemente circumstanțiale. Nu pentru că o astfel de locuțiune, aici susținând un nume predicativ nu ar putea suporta un complement circumstanțial de timp, ci pentru că termenul comparativ crează un calambur. La nivel logic te întrebi: cum e la niciodată, dacă la 40 de ani e minunată. Mi se părea mult mai corect ca Ana Tepșanu să își intituleze articolul: Loredana Groza, niciodată sau Loredana Groza ca niciodată, dar nu, ziarista trebuia să scoată în evidență vârsta, deloc de invidiat, însă senzațională în comparație cu neantul. Niciodată. Ca să nu credeți că îi caut eu duduii de la Click nod în papură, iată în cele ce urmează o frază care îmi confirmă suspiciunea că Ana Tepșanu a trecut ca gâsca prin apă nu neapărat prin gramatica limbii române ci și prin semantica acestei limbi.

”Vedeta a fost îmbrăcată într-un costum popular, cu opinci în picioare şi cosiţe în păr, asta pentru că, după cum bine zice şi ea: "în timpul liber îmi place să fiu DJ vestimentar". Iată și ce spune DEX-ul în privința termenului ”cosițe”:

COSÍŢĂ, cosiţe, s.f. 1. Părul lung al femeilor, împletit în una sau două cozi; p. gener. păr. ♢ Expr. A împleti cosiţă albă = a rămâne fată bătrână, nemăritată.

Așadar ce să înțeleg din formularea de mai sus a ziaristei Tepșanu? Că Loredana purta extensii? Sau că nu purta extensii, ci căciuliță tricotată din acelea cu cosițe, pe lângă care îi ieșea rebel părul original? De ce exagerezi tu mămică limba română în loc să te limitezi la lucrurile simple, lipsite de echivoc? Dacă ai fi zis mata doar atât ”cosițe”, ce crezi tu că ar fi înțeles marele public, căruia nădăjduiesc că te adresai. Că purta Loredana cosițe unde, mă rog? Sper că nu avea cosițe albe în păr, pentru că dacă așa stă treaba, atunci mă înclin smerit la poalele tepșanului. Acest articol din click era de fapt un pamflet, o satiră la adresa cameleonicei Loredana, care în esență nu e nimic din ce pare.

O concluzie? Nu am. O curiozitate însă, da. Acest articol al Anei Tepșanu este mai prost sau mai bine scris ca niciodată?

P.S.

Am mai găsit ”opere” ale Anei Tepșanu. Ca să nu fiu acuzat de domnia sa că aș fi ”plagiator” (știe ea la ce mă gândesc”) - prefer să fiu neplagiator decât să reiasă că sunt agramat - iată în cele ce urmează un nou exemplu de gramatică a limbii române după ureche: ”Pe 29 ianuarie va avea loc premiera filmului "Up in the air", ce-l are pe actorul George Clooney în rol principal. El intră în pielea personajului Ryan Bingham, a cărui job este de a călători cu avionul prin toată ţara şi de a concedia oameni.” luat de aici, tot din Click. Cu cine acordăm, mămică, noi, pe ”a cărui job”? Cu actorul, cu el, cu Ryan Bingham, în nici un caz cu pielea, după cum reiese din acordul mătălică, handicapat... Cât despre manierismul limbajului: actorul GC în rol principal, sau pielea personajului, ce să mai vorbim...