Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

marți, iunie 15, 2010

Despre respect şi valoare...

Mi-e din nou scârbă. Foarte scârbă. Dacă s-ar putea măsura scârba mea în aceste momente probabil că cineva ar putea modela într-un nou Mount Rushmore cele patru figuri de pomină care mi-au generat această stare fecundă: Incultura, Frustrarea, Bigotismul şi Ignoranţa. Dar cine? O să mă gândesc la persoana care merită să săvârşească acest "act", mai mult vindicativ decât artistic, în enorma mea grămadă de scârnăvie şi vi-l voi comunica.


Zilele trecute, un ziarist cu ceva pretenţii de la o foaie de scandal, fără pic de pretenţii, s-a hotărât să scrie despre Nina Cassian, după mine probabil una dintre cele mai mari poete ale României din toate timpurile. Mi-e clar că oamenii cu adevărat speciali ai României ar trebui să aibă drept de veto atunci când urmează ca numele lor să apară într-un tabloid care în nici un caz nu îşi bazează vânzările pe "românii eleganţi". De îndată ce am văzut numele Ninei Cassian mi-a fost evident că va urma o mizerie. De fapt, mizeria nu a pornit neapărat de la articolul în cauză, pentru că acesta nu se vroia decât o trecere în revistă a anumitor detalii din autobiografia poetei: "Memoria ca zestre". Detalii de natură sexuală, evident, ce altceva ar fi putut interesa stupidul public care citeşte astfel de mizerii. Sex pe duşumea cu Marin Preda... Lucruri de genul ăsta... Iată deschise porţile infernului. Am început să citesc subsolurile articolului, unde, sute de cretini au început care mai de care să îşi băloşească inteligenţa. Topicurile principale erau urăţenia Ninei Cassian, stângismul acesteia şi iudaismul. Ar trebui poate să mă consoleze faptul că în România nu trebuie să fii neapărat Nina Cassian pentru a fi jignit, pentru că toate aceste primate nu au citit nici măcar un singur text al Ninei Cassian, nu au avut o clipă habar de demnitatea acestui om, care, în ciuda dorinţelor sale în prezent nu are unde să se mai întoarcă în România (regimul comunist rechiziţionându-i apartamentul în momentul fugii sale în America). Nu mă consolează însă. Îmi stimulează şi mai mult secreţia de scârbă.


România actuală pare să te accepte în două ipostaze: eşti frumos, frumoasă şi te comporţi ca un oligofren, dând apă la moară tabloidelor, sau eşti urât şi invizibil. Dacă eşti şi frumos şi inteligent şi decent sau urât şi inteligent şi valoros te paşte stâlpul infamiei. Farmecul personal a devenit o problemă. Presimt moartea lentă sau exilul imediat al farmecului din România...


P.S.
Nina Cassian despre propria sa "frumuseţe": "...fiind o fată urâtă, ceea ce se observă cu ochiul liber şi astăzi, dacă vă uitaţi mai bine... ştiţi cum se spune, frumuseţea stă în ochii celui care priveşte! (râde) Da... Deci fiind o fată urâtă, am fost bucuroasă cumva de atenţia care mi-a fost acordată de-a lungul vieţii. Dar asta a venit târziu, pentru că până la 17 ani nu se uita la mine nici un câine! Nu e plăcut, mai ales în adolescenţă. Te marchează pe toată viaţa."

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...