Elodia a murit, trăiască Elodia!

Eu zic că Elodia a fost găsită, dar nu vrea nimeni să accepte chestia asta, cam despre asta este vorba în cele de urmează, având la bază această ştire din Libertatea.

Pe scurt, Elena Munteanu, o femeie de 52 de ani din Golăeşti, Iaşi pleacă de acasă, pentru investigaţii medicale. Ceasul rău. Acesta este şi momentul când şi-a semnat condamnarea la moarte, asta pentru că familia acesteia, dornică probabil să pună mâna pe avuţie dă năvală pe piaţa cadavrelor în căutarea unui trup suficient de mutilat, cât pentru a o înlocui pe femeie. Şi aici vine enormitatea celor de la Libertatea: "Femeia moartă adusă de rude acasă fusese victima unui accident feroviar petrecut în apropiere de sat şi era de nerecunoscut." E clar, familia nu a recunoscut-o nici măcar o singură clipă, pur şi simplu şi-a însuşit cadavrul, pe care l-a îngropat creştineşte. Nu se indentifică cadavrul, nu se iau probe. Pur şi simplu, ea e, fără nici o îndoială. Lucrul ăsta mă îngrozeşte. Ce mă fac dacă într-o bună zi cineva îmi pune gând răupentru a moşteni blogul ăsta şi praful de pe tobă? Nu mă fac, asta e! Sau nu, există totuşi şi o soluţie, dar dacă la baza acesteia nu stă agorafobia, atunci cu siguranţă o generează. Să nu mai ies din casă! Aşa nu risc să fiu călcat de tren sau să fiu identificat într-un incendiu. Sumbru dar adevărat.

Dat fiind însă că nimeni nu s-a autosesizat să reclame cadavrul "de nerecunoscut" am bănuielile mele că e vorba de Elodia. Prin urmare, doamna Munteanu, actualmente un strigoi boschetar nu are decât să îşi facă un lifting de zile mari şi să îi strice ploile lui Cioacă. Până la urmă ar trebui să fie recunoscătoare familiei stăpânite de cupiditate, în mod normal orice şut în fund este un pas înainte.