Deja nu mai e vorba nici de umor şi nici de bună dispoziţie când vine vorba de bârfele şi "glumele de vestiar" cu care Jiji ne populează anostele zile ale săptămânii. E mai mult de atât, e patologie, este infantilitate clinică, este paradoxul supravieţuirii şi prosperităţii amoralităţii în societatea contemporană. Este în primul rând o imensă doză de nemilă care sfidează umanitatea din fiecare bârfă lătrată de acesta, de la "dezvăluirea" priapismului lui Misică până la incertitudinea legată de sexul lui Neme. În orice caz, parcă şi dincolo de sănătate, din jumătatea de teren a bolii, Misică are stilul lui prin care ştie să închidă gurile. De ce am eu impresia că la gradul românului de teribilism nu puţini sunt aceia care, "ipotenţi" fiind ar da orice să suporte durerile prin care trece Misică la erecţie? În cazul lui Neme, "remarca" tip Jiji pare plagiată de la puştii din spatele blocului, prin urmare, zero originalitate.
Aşadar, Jiji Pecali, repet, merită Oscarul pentru că s-a implicat în sport deşi nu înţelege nimic din acesta şi mai grav este că nu pricepe nici măcar condiţia de bază a acestor "discipline". Respectul. habar nu are cu ce se consumă acest sentiment uman. Să te confunzi cu sportivii doar pentru a intra în contact cu micile lor secrete de vestiar... Dezolant...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu