Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

marți, martie 16, 2010

Capriciile tehnicii învinse prin contorsionism

Nu sunt de acord cu filmologii care, atunci când se referă la vizionarism cinematografic sunt stricţi şi se limitează doar la filmele SF, încadrând până şi utopiile în această categorie. Spun asta pentru că de curând am realizat că există o doză incredibilă de vizionarism până şi în comedii, şi este cu atât mai trist cu cât genul acesta nu se poate numi comedie SF. Concret, iată despre ce este vorba. V-am povesti într-unul dintre posturile trecute despre "căţelul" care îi apare tatei din când în când pe displayul calculatorului. Ei bine, era vorba evident despre wallpaperul cu căţel pe care n-a avut BebeBebe ce face, instalându-i-l tatei şi care, una doua îi încurca demersurile IT-iste.

Revin acum cu una nouă, chiar fierbinte aş putea spune şi deosebit de savuroasă. Ei bine, aici intervine şi mama, cea care, într-un moment de pierdere a lucidităţii, că nu îi pot spune altfel pune cartea de telefon pe tastatura tatei. Ei bine, acesta este momentul în care s-a declanşat Apocalipsa. Tata revine la calculator şi, surpriză, întreaga imagine îl sfidează, privindu-l cu josul în sus. Disperat, butonează ce butonează şi din greşeală, în cele din urmă reuşeşte să poziţioneze imaginea la doar 90 grade. Tot e bine, îşi zice el, moment în care începe să îmi scrie disperat pe YM s.o.s după s.o.s şi chiar şi câteva simptome ale displayului. Nu mi-e suficient şi încep, evident, să îl descos, întrebându-l cum anume se prezintă imaginea din moment ce el continuă să îmi scrie şi răspunsul lui este: scriu cu capul înclinat. Eu unul nu m-am mai putut grăbi să îl depanez căci intrasem într-o stare imposibilă de descris, cu râsete, sughiţuri şi dureri de stomac, lucru pe care l-a făcut până la urmă BebeBebe, cu neţărmuritul său calm (când nu e vorba de mine, evident).

Pot spune acum că am realizat de ce intrasem în comă de râs. Pentru că mai văzusem scena asta undeva, probabil că într-un film cu Louis de Funes. Atunci mi se păruse burlesc, ceea ce în esenţă, iată, este perfect posibil. Acesta este motivul pentru care, jur solemn ca de acum încolo să iau în serios comediile. Pentru că nu poţi ştii în ce situaţie te pune viitorul.

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...