Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

miercuri, noiembrie 04, 2009

"Femeile menajere" la putere

Nu mi-am făcut un obicei din a mă teme. Este vorba de energia pe care aş canaliza-o pentru a-mi reprima reacţiile ulterioare momentului în care am hotărât că ceva rău este pe cale să mi se întâmple. Cu toate acestea mă tem de un lucru. Mă tem că am să emit acum un raţionament imbecil pe care mă voi încrâncena să îl şi argumentez în legătură cu rolul dictaturii în sistem. Pornesc de la enunţul că: dictatura era şi ea bună la ceva. Era bună la a tăia din elanul celorlalţi pretendenţi la funcţia supremă. Unul singur omnipotent şi alţii care încercau şi ei să îşi păstreze stindardul sus, lucru imposibil de realizat fără un cerc "vicios". Mă gândesc că pretutindeni unde a ieşit ceva bun a fost aplicat un mic exerciţiu de forţă.

Îl iau drept exemplu pe Chuck Morris. Indiscutabil el este cel mai bun, Chucky este etalonul. Ce s-ar fi întâmplat însă dacă Chucky ar fi cedat supremaţia spre folosul şi utilizarea mai multor figuri mult mai puţin carismatice? Vă spun eu ce s-ar fi întâmplat. Ar fi murit umorul de calitate. Noi, corifeii lui Chucky am fi fost dintr-o dată dezbinaţi în mai multe tabere: susţinătorii lui Cichii Cian, ai lui Bruce Lae, ai lui Sammo Hâc sau ai lui Vai Doamne. Din inerţie am fi pornit cu un banc cu unul dintre aceştia, urmat de un alt banc cu un altul, apoi, cel mai irascibil dintre noi i-ar fi invitat pe ceilalţi afară, la o reglare de conturi. Şi de aici începutul războiului. Dictatura Chuck Morris se dovedeşte a fi utilă.

Odată cu revoluţia, deci mai bine de două decenii, în România la putere este dictatura femeilor menajere (cunoaşteţi deja această sintagmă, ce îi aparţine unui ghid de la Chişinău!!!). Cred că singurătatea le îndeamnă pe unele dintre acestea la acest comportament, faptul că zi de zi sunt înconjurate de acelaşi inanimism, sâcâitor, redundant şi apăsător. Eu unul sunt mai uşor dispus să-l înţeleg pe unul care se răsteşte la bocanci decât pe acest gen de "femeie menajeră" care, trează fiind, se stropşeşte la closet. În momentul în care apar fiinţe vii, "femeia menajeră" simte că a tras lozul cel mare. Are în sfârşit pe cine să supună. Indiferent de modul politicos în care i te adresezi aceasta te agresează verbal. Te agresează verbal pentru că nu ai strivit sticla de plastic pe care o arunci la gunoi, pentru că, obligat fiind de serviciu, ai călcat peste spaţiul de curând frecat de aceasta cu mopul, chiar dacă în timpul orelor de program şi nu înainte cu o oră, cum mi se pare şi normal să se facă curăţenia în birouri, te agresează verbal pentru că pur şi simplu nu eşti ortodox (sau eşti ortodox dar nu şi fundamentalist) sau porţi tricou. Dacă ar putea probabil că te-ar obliga să îţi dai jos barba şi să te tunzi, ca în vremurile de triste amintire pe care cei nu foarte tineri cu siguranţă încă ni le mai amintim. Pentru că ele conduc lumea. Iar dacă îţi permiţi să le răspunzi eşti bănuit de caracter burghez şi de lipsă de colegialialitate. Mai deunăzi am fost acuzat de o astfel de "femeie menajeră" că nu aş fi bun coleg, după ce i-am explicat că anii ei avansaţi nu pot totuşi bate la fundul gol anii mei puţini de facultate. "Suntem colegi" mi-a spus aceasta...

Totuşi, nu cred că vreau să fiu coleg cu o astfel de "femeie menajeră" şi vă rog să aruncaţi cu pietre în mine sau cu orice găsiţi de cuviinţă, dar această concesie nu o voi face niciodată. Sunt setat să fiu amabil, politicos, să-i spun "sărut-mana" şi nu "bună ziua" acesteia, chiar să îi fac mici servicii pe care mi le pot permite, fără să trăiesc cu sentimentul că m-am coborât la un nivel mult inferior mie. Dar coleg cu acest tip de "femeie menajeră" NU. Pentru că acest lucru m-ar obliga enorm să mă ridic la nivelul său. Iar eu prefer să nu fac eforturi. Prin urmare, nu colegi. Noi să fim sănătoşi, că dacă trăim noi vor avea şi "femeile menajere" o pâine de mâncat. Şi le mai scăpăm şi de singurătatea făraşului, a găleţii şi a closetului. Sau să apelăm la serviciile unor asiatici mici, care să le inventeze acestora "rechizite" vorbitoare. În acest fel vor mai exista şi alţii care să se subordoneze acestora. Totul e să se poată ridica ei la aşteptările "femeilor menajere" în ceea ce priveşte "colegialitatea"...

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...