De ieri o nouă piesă nu-mai iese din cap şi credeţi-mă am încercat exorcizări de tot felul, semn că mi s-au făcut vrăji, voodoo în toată regula. De vină este Grace Jones, despre care se întâmplă să scriu iar piesa cu pricina este "Tomorrow", de pe "Portfolio", primul album Jones din 1977. Este vorba, evident, despre un cover, al piesei cu acelaşi nume, de pe soundtrackul de la "Annie". Ascultaţi-o, dat fiind că nimic din ce i se va mai întâmpla lui Grace Jones, după 1979 nu va mai semăna cu această nevinovată linie disco. Şi în continuare, iată fragmentul aferent albumului cu pricina:
"Portfolio”, primul album Grace Jones urcă până pe locul 52 în Black Album Charts din SUA şi pe 109 în topul albumelor, Billboard, în vreme ce în clasamentele muzicii de dans se numără printre primele 10 albume ale anului 1977. De mai bine de trei decenii primele single-uri de pe acest album (“I Need A Man”, “Sorry” şi “That’s the Trouble”) continuă să surprindă prin “europenismul” liniei melodice, foarte apropiată de şansonetă, iar răspunsul stă în faptul că iniţial acestea mai fuseseră lansate şi în Franţa, la casa de discuri Orfeus, în perioada de modelling din viaţa artistei. Grace Jones nu se fereşte să reia piese standard, pe care le duce mai departe cu o interpretare de excepţie: “Send in the Clowns” (A Little Night Music), “What I Did for Love” (A Chorus Line) şi “Tomorrow” (Annie), toate coborâte direct de pe Broadway şi conectate între ele de Tom Moulton într-un „medley”, premoniţie a medley-remix-urilor dance din anii ‘80. Nu în ultimul rând interpretarea personală a piesei lui Edith Piaf, “La Vie En Rose” va face ca EP-ul să ajungă disc de aur în Europa şi să ocupe primele locuri ale clasamentelor din Germania, Danemarca şi Norvegia. Privind diacronic, cu această piesă Jones pregăteşte noua sa patină vocală şi interpretativă, care o vor distinge de alte vocaliste. Fiorul voodoo din acest cover poate fi regăsit în splendoarea sa trei decenii şi ceva mai târziu, pe "Corporate Cannibal", o altă piesă aproape recitată şi ilustrată muzical prin sound-uri tulburătoare de nimeni altul decât Brian Eno, pe care v-o recomand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu