În faţa a circa 80 de spectatori, cei patru, cu doar 3 ore de repetiţie înainte, moment în care s-au şi cunoscut pentru prima dată, au pus pe picioare un gig de zile mari având la bază standarduri de jazz precum: "Straight No Chader", "Don't Get Around Much Anymore", "Four", "Windows", "My Funny Valentine", "Fly Me To the Moon", "Corcovado", "James", "Watermellon Man" sau "Spain". Responsabil cu percuţia, am avut norocul să îl prind pe Berti Barbera într-una din zilele mari, reuşind prin intervenţiile sale să dezlege îndrăznelile celorlalţi muzicieni care iniţial şi-au propus doar un concert corect din punct de vedere muzical. A ieşit mult mai mult de atât. Robin Hilary Ashe-Roy a fermecat şi asta nu neapărat prin ştiinţa flautului ci prin deschiderea şi îndrăzneala de a insera armonii inedite în liniile melodice ale unor piese standard iar Csuhaj-Barna Tibor şi-a asumat de asemenea rolul de solist, dându-i contrabasului partiturile pe care le merită. Istvan Gyarfas a fost ca de obicei în plinătatea ritmului şi a informaţiilor sale muzicale, pentru a broda linii melodice curate şi pe alocuri surprinzătoare. Închei prin a spune două vorbe despre Berti Barbera. Din trupă. Asta spune tot. Părea de o vecie în acest grup ad-hoc, curios, sigur de sine, inspirat.
Prin urmare, Locomotiva Jazz, iniţiată de ICR Budapesta a ajuns la ediţia a 7-a şi este pe cai mari, mai departe în căutare de colaborări inedite. În viitor se aşteaptă repetarea acestor concerte şi la Bucureşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu