Adam Lambert este probabil cel mai spectaculos ultim produs al celor de la American Idol. La început am ignorat orice produs însoţit de numele său, în primul rând datorită expresiei feţei, ce mi se părea o clonă de emo şi gay-teen într-o trupă de boys band: aşa ceva nu mi-a spus niciodată NIMIC. Odată cu "Mad World" însă, care suna altfel decât tot ce auzisem până acum mi-am reevaluat concepţia cu privire la Adam Lambert şi bine am făcut pentru că au urmat variante proprii la piese a căror formă o consideram bătută în cuie: "Ring of Fire”, ”Track of my Tears”, ”Feeling God”, ”Whole Lotta Love” sau ”One”. Și firesc, colaborările, de dragul spectacolului (contează enorm să apari la American Idol) cu KISS și Queen, despre care chiar s-a speculat că ar fi interesată de adoptarea lui Lambert ca membru plin, urmând să îi ia locul lui Freddie Mercury, loc practic neocupat de nimeni de la decesul solistului. Lambert pierde finala American Idol, clasându-se pe locul doi, însă își asigură un contract important cu casele de discuri iar recentul album de debut ”For Your Entertainment” se bucură de mare succes și datorită celebrităților care dau năvală să îi ofere piese: Pink, Lady Gaga sau Muse. Totul în ceea ce-l privește pe pe Lambert decurge firesc: prin concertele sale își cultivă mai departe teatralitatea, vocea, imaginația și nu în ultimul rând sexualitatea, care, încă din perioada American Idol nu mai era pentru nimeni un secret. Adam Lambert este gay, ba, pentru a fi mult mai exact poate că ar trebui să spun că este supergay, asumându-și cu demnitate statutul său social, chiar dacă acest lucru l-a costat probabil locul întâi la American Idol. În jurul acestei imagini Lambert își construiește prestația scenică, alăturându-se din această perspectivă lui Marilyn Manson sau mai recent lui Lady Gaga. Avem de-a face cu un produs. Dar nu putem să rezistăm dacă nu ne uităm prin gaura cheii.Săptămâna trecută am asistat la încă unul dintre acele atacuri de panică din partea puritanilor americani, mult prea revoltați pe libertinismul solistului, mai precis pe sărutul pe gură dat colegului său de trupă și pe scena de sex oral cu un alt coleg. Pentru aceste motive prestația a fost cenzurată și dezavuată public. Suficienți formatori de opinie de peste ocean s-au grăbit să îl incrimineze pe Lambert, cum nu au făcut-o nici când Madonna s-a sărutat cu Britney și nici când Lady Gaga și-a recunoscut bisexualitatea. Nu trebuie să fii misogin ca să realizezi că femeilor li se iartă mult mai ușor ”abateri” sexuale decât bărbaților. E interesant cum merge treaba: bărbații le trimit pe femei la cratiță și femeile pe bărbați nu la origine, ci la femei. Femeile care refuză cratița sunt ”moderne” iar bărbații care refuză femeile ”homosexuali”. That's New Age, baby. Orice astfel de abatere te poate face VIP, în orice caz, în cazul lui Lambert probabilitatea este o certitudine, el fiind deja o celebritate iar incidentul de săptămâna trecută nu a făcut altceva decât să îl propulseze pe orbita liderilor de nișă.
Și încă ceva, referitor la ”outingul” lui Lambert. History repeating. Dincolo de extremismul lui Boy George sau Jimmy Sommerville (Pete Burns de la Dead or Alive nu intră în calcul, ”You Spin Me Around” rămânând doar ”one hit wonder”) de acum mai bine de două decenii, puțini au mai reușit în show-business în urma outingului. Elton John, de pildă a avut curajul să facă outing de-abia când era deja celebru, trecând chiar printr-o căsătorie de formă, la ora aceea una heterosexuală. În concluzie, cu mâna pe inimă felicitări lui Lambert. Felicitări lui Lambert pentru că oameni ca el, din când în când ne aduc aminte că nimic nu s-a schimbat. Trăim în aceeași autosuficiență ca acum 2 decenii, 4 decenii, 10 decenii, 2 veacuri, în același ignorantism. Suntem bigoți și nemiloși. Și sincer, ne merităm soarta. Uneori mă întreb, retoric, firește, la ce bun studiul istoriei? Poate nu ar fi rău dacă fiecare carte de istorie ar fi învelită în hârtie de ambalaj, conținând un disclaimer: Nu încercați aceste lucruri acasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu