"Tyrannosaur" de Paddy Considine, un film care nu este cu dinozauri!!! - CONŢINE SPOILERE

Mare câştigător la Sundance 2011, "Tyrannosaur", debutul regizoral al unuia dintre actorii mei preferaţi, Paddy Considine nu este, contrar titlului un film cu sau despre dinozauri. Spun asta tuturor celor care s-ar duce la film însufleţiţi de afiş, şi care nu au răbdare sau chef să citească restul textului, plin de spoilere. Aşadar NU ESTE UN FILM CU DINOZAURI! Asta îmi aminteşte de un amărât care şi-a luat pe net nickul de Dante pentru că lui îi plăcuse numele ăsta din filmul cu acelaşi nume şi cu puţin în plus: "Dante's Peak". Filmul lui Considine, poate şi unde regizorul este şi scenarist, este deosebit de personal, de aici poate şi autenticul celor trei personaje principale: Joseph, Hannah şi James. Secvenţa în care Joseph îi povesteşte Hannei despre moartea soţiei a fost scrisă de Considine urmare a propriilor trăiri alături de mama sa, Pauline (cea căreia regizorul îi şi dedică filmul), care, din cauza diabetului ajunsese să trăiască oarbă, cu ambele picioare amputate, un om pe care Considine spune că nu îl mai recunoştea. NU ESTE UN FILM CU DINOZAURI!

"Tyranossaur" este considerat de către Considine şi Olivia Colman un film de dragoste. NU ESTE UN FILM CU DINOZAURI! Ei bine, nu sunt foarte de acord. Sigur, unde dragoste nu e nimic nu e, prin urmare ar trebui să opinăm că şi pe Marte sunt ceva dragoşti de-ăstea, dar în cazul filmului, să spui că dragostea este mobilul, mi se pare prea mult. Cred mai degrabă că este un film de dragoste şi ură. Am să explic puţin cum stă treaba asta. NU ESTE UN FILM CU DINOZAURI! Iubeşti puţin şi pe urmă urăşti foarte mult, şi iar iubeşti puţin, şi iar urăşti până când vei iubi din nou. E primar, fiziologic până la urmă să trăieşti aşa nu ştiu dacă şi să îţi trăieşti intervalurile dintre iubiri urând la maxim. În film, ura, mută de altfel este de două feluri: cinică - care se diluează cu porecle de genul Tyranossaur, sau violentă, calmată prin viol, inserţie de obiecte în vagin, mutilări sau ucideri de câini, bătăi sângeroase cu toţi enervanţii. Undeva, în peisaj mai e şi dumnezeu. Memorabilă rămâne secvenţa când Hannah îi spune lui Joseph că dumnezeu e şi tatăl lui, iar acesta îi răspunde: nu, tatăl meu era un "cunt" şi ştia că e un "cunt", dumnezeu este un "cunt" şi continuă să creadă că e dumnezeu. Joseph fiind cel rămas văduv şi pentru care moartea circulând liberă printre noi nu mai are nici o logică, desfiinţându-l pe dumnezeu, ca profesie. NU ESTE UN FILM CU DINOZAURI!

Irlandezii şi scoţienii ăştia au un fel anume de a spune poveştile, şi cu atât mai special când spun poveşti de dragoste. Dacă la americani fericire ţine şi după sfârşitul filmului, la irlandezi şi la scoţieni nu ţine nici măcar cât filmul în sine. Ceva trebuie să ne trezească la realitate, să ne comunice cum stă treaba cu cauza şi efectul. Finalul lui "Tyrannosaur" este întrucâtva unul moralist, de tip Hardy (Thomas, nu Oliver!!!), ajuns la notorietate şi pentru mase prin "Tess". Ai comis-o, plăteşti! NU ESTE UN FILM CU DINOZAURI! La americani când ţi-e lumea mai dragă apare Chuck Norris şi repară nedreptatea, la irlandezi şi la scoţieni apare dumnezeu care face ghiduş cu ochiul, sau doar ţi s-a părut, el fiind mult prea ocupat în acele clipe. NU ESTE UN FILM CU DINOZAURI!

În încercarea de a evita spoilerele să vă mai zic două vorbe despre actori. Impecabili. Fără manierisme, cu trăiri de ajungi să-ţi fie frică să nu fi fost contagioase, cu faciesuri comune şi totuşi... Eddie Marsan este înfricoşător, patologic şi demonic, pe undeva de o excelenţă controlată care îţi va spune că filmul este ireal. Peter Mullan duce mai departe "casta Postlethwaite", prin acelaşi gen de interpretare, însă, în comparaţie cu marele Pete, se pare că faciesul său cu 5 minute mai armonios îi face pe operatori să ni-l prezinte mai mult, ceea ce ne şi dă ocazia să îl studiem mult mai bine şi să ne bucurăm de complexitatea trăirilor. Despre Olivia Colman ce să mai zic. NU ESTE UN FILM CU DINOZAURI! Am uitat pentru două ore că e plină cinematografia de femei artificiale, cu silicoane pe te miri unde, cu buzele anormal de expresive, cu ochii retuşaţi şi cu promisiuni lascive că în curând le vom revedea nude prin pictoriale sau pe înregistrări de amatori în timpul actelor sexuale. NU ESTE UN FILM CU DINOZAURI! Olivia Colman este omul de lângă tine, viu şi natural expresiv. Una dintre acele actriţe care şi dacă îţi dă indicaţii în circulaţie stai câteva minute şi te întrebi dacă nu cumva în tot acest timp eşti filmat. Gata cu laudele! NU ESTE UN FILM CU DINOZAURI!

"Tyrannosaur" NU ESTE UN FILM CU DINOZAURI! Este un film sincer, cu oameni, cei care, nu cred că vom afla vreodată, mulţi ani mai târziu au ajuns să îi înlocuiască. Şi care mai supravieţuiesc şi astăzi, cu dragoştile şi urile lor, profitând că pe pământ nimeni nu le este mai presus. Poate doar nişte marţieni. Cât despre dumnezeu? Vorba lui Joseph, el încă se crede dumnezeu! NU ESTE UN FILM CU DINOZAURI! NU ESTE UN FILM CU DINOZAURI!