Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

marți, ianuarie 11, 2011

Visul 1EI nopţi de iarnă

Din ciclul restantelor, una care o să vedeţi, e mai mult de atât, o adevărată premoniţie. Acum câteva luni, ca să vedeţi de ce consider important să vă povestesc acest vis, citeam pe blogul lui Lucian Dan Teodorovici articolul intitulat Premoniţii nocturne şi am fost pentru o clipă invidios. Cum se face că dintr-o dată toţi cunoscuţii mei îşi dezvoltă supercalităţi şi eu rămân acelaşi tip banal dar haios? Mă rog, pot să îmi încrucişez ochii executând figura autointitulată "crazy eyes", pentru care sunt uşor celebru, dar eu unul nu consider asta o calitate. Aşadar, la obiect, adorm. Eu când dorm uneori mai şi visez.

Cioc cioc cioc la uşă. Mă trezesc, năduşit, în vis, fireşte şi deschid uşa. În pragul ei, ca o umbră, luminată doar vag pe la spate de becul chior de pe culoar o fata, goală. Nu îmi vine să cred ochilor de două ori, sau altfel spus, câte o dată pentru fiecare ochi. Mai întâi nu îmi vine să cred că a venit la mine la uşă o fată goală şi mai apoi nu îmi vine să cred că fata asta goală este chiar Winona Ryder, care avea acum părul lung. Am întrebat-o dacă nu cumva a greşit uşa. Era să îmi dau cu stângul în dreptul, din fericire Winona sare pe mine. Uşa rămâne deschisă iar eu cu Winona ne trezim pe pat, mototoling cearceaful în urletele demente ale fetei. Nu trece mult timp, cioc cioc cioc la uşă. Strigăm amândoi INTRĂ, se deschide uşa şi, iarăşi surpriză: a venit Salma Hayek. Tot goală. Ni se alătură şi ea, orgia se dezlănţuie. Cearceaful ajunge pe lustră, dincolo de acesta un privitor putând să se bucure probabil de cele mai speciale umbre chinezeşti pe care le poate vedea omul o dată în viaţă. Niciodată două maimuţe şi un urangutan nu au arătat mai bine sub formă de umbre. Evident că nu se consumă încă mare lucru că cioc cioc cioc la uşă. Strigăm toţi trei INTRĂ, se deschide uşa - Kat Dennings goală. Poate voi nu ştiţi cine e Kat Dennings, dar eu cam ştiu. Iat-o în poză ca să înţelegeţi ce am simţit şi ce au simţit şi cele două partenere când am realizat cine a venit să ni se alăture. Acum să nu îmi cereţi să vă dau amănunte, pentru că mi-ar fi foarte greu. Cert este că toate fanteziile mele s-au împlinit. Şi pe fundal, obsesiv:

(oo) boy's cheeky girls
(oo) girl's cheeky boys

(oo) boy's cheeky girls
(oo) girl's cheeky boys

(oo) boy's cheeky girls
(oo) girl's cheeky boys

(oo) boy's cheeky girls
(oo) girl's cheeky boys


Asta nu pot spune că era o fantezie, dar a trecut neobservată, cred că vă daţi seama. Sincer, acum, gândind la rece mi s-a părut mie că undeva, în penumbra camerei mele mirosind a cărţi vechi şi mucegai (ca să dăm totuşi o tentă de Sebastian meets Eminescu), pe un scaun cu braţe ne mai urmăreşte cineva. În fine, dimineaţa din vis, când m-am trezit camera era goală, dar nu mai arăta ca înainte de întâlnirea mea de gradul trei, eventual patru. La prânz, când am vrut să ies din casă, nu îmi găseam cheile. Nu le-am găsit până m-am trezit.

Şi acum iată de ce am spus că a fost vorba despre o premoniţie. Citesc zilele trecute în presă că Gabriela Irimia, culmea premoniţiei, şi încă nu am terminat, una dintre Cheeky Girls a fost prinsă furând alimente dintr-un magazin. Asta nu ar fi nimic, dacă ulterior nu ar fi intervenit mama fetei care ar fi explicat că de fapt fiica sa se antrena ca să intre cât mai bine într-un rol: "Gabriela era îngrijorată că rolul nu este potrivit pentru imaginea dulce pe care o are ea şi i s-a părut foarte greu să se comporte ca soţia unui gangster. Plus că se plictisea. Aşa că a decis să fure pentru a vedea dacă poate deveni un gangster. Era tare îngrijorată că nu va putea să o facă", a spus mama ei. Bine, o să spuneţi, şi unde e premoniţia? Premoniţia e că am intuit că s-a liberalizat studiul actoriei în lume. Fetele ălea trei, goale veniseră la uşa mea pentru a se pregăti pentru rolurile ce li s-au oferit. Trei fete care fac sex în draci cu unul haios. Am aflat aşadar şi unde sunt cheile mele. La fata aia, Cheeky, care stătea în penumbră pe scaunul cu braţe din camera mea, asistând la întregul rodeo.

Ce aştept acum de la viaţă? Pe Ileana Ciuciulete căreia i se oferă un rol de femeie de serviciu. Pe Ioana Popexcu (ziarista cea închipuită), care să îşi înceapă pregătirea de vidanjoare. Şi nu în ultimul rând pe Denisca şi Raluka de la Bembi, care vor lua lecţii de actorie de la viaţă, interpretând în viaţa de toate zilele două lesbiene retardate...

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...