Mai întâi am crezut că am citit eu prost. "Ileana Ciuculete se tâmpeşte", nu cum şi-l intitulase Buzăianu: "Ileana Ciuculete tâmpeşte". Acum înţeleg că pentru a tâmpi, Ileana Ciuculete se presupune că ar intra într-o nouă stare, străină ei până acum, ceea ce este evident neadevărat. Sunt întru totul de acord cu cele scrise de Buzăianu, acesta nefiind singurul agresat auditiv de această individă, şi iată mai jos un scurt fragment:
"Am scris săptămâna trecută un articol dedicat vieţii şi operei Ilenei Ciuculete. Plecând de la melodia senzaţională cu care mi-am început anul pe pârtie la Predeal, “De o lună, două, mănânci numai ouă, dar după un an, ciorbă de curcan”. În faţa acestei enormităţi ajungi să apreciezi cântăreţii de manele. Băi, oamenii aceia au o singură calitate! Dar decisivă. Sunt asumaţi. Nu se îmbracă în costum naţional. Nu-mi explică cum duc tradiţia mai departe. Ei cântă muzică ţigănească. Şi românii sunt foarte atraşi de ţigănie. O spun constatativ. Nu conotativ. O mare parte dintre cei care se mişcă tradiţional la Etno TV sunt într-o impostură. Se îmbracă tradiţional româneşte şi cântă tradiţional ţigăneşte."
Mai jos v-am ataşat şi piesa în cauză, din dorinţa de a nu ştirbi nimic din realitatea tragică a acestui fapt. Adevărul este că iată, muzica în România a ajuns să preia modele occidentale. Motivul de faţă este: vendeta. Pentru cei care nu ştiu vă reamintesc că My Chemical Romance, una dintre trupele mele favorite de peste ocean nu s-au ferit nici o clipă să facă publice poliţele pe care le-au avut de plătit odată cu obţinerea celebrităţii. Gerard Way, solistul a dat nenumărate declaraţii odată cu apariţia albumului "Three Cheers For Sweet Revenge", în care le amintea foştilor colegi de liceu că el este unul şi acelaşi cu puştiul gras de care îşi tot băteau joc în tinereţe. El, care azi rupe inimile fanilor, care nu mai este gras şi care se lăfăie în bani. Visul american. Visul românesc este Ileana Ciuculete (mereu îmi vine să îi zic Ciuciulete, fără nici o intenţie peiorativă la adresa buretelui...). Ileana Ciuculete, cea care în prima tinereţe a suferit sărăcuţa din cauza vocii sale. Acum, celebră, poate să se piţigăie cât vrea, în amintirea vremurilor când i se spunea: leagă căţeaua! Poate să se piţigăie pe bani grei.
Altfel, ceea ce cântă individa asta nu are într-adevăr nimic în comun cu folclorul românesc. Este vorba doar despre o vestimentaţie de ţară şi de câteva ritmuri care ar trebui să îi facă pe subiecţii lui Pavlov să secrete şi să catalogheze genul drept muzică populară. Subiectul piesei la care face referire Buzăianu este diametral opus profilului popular ce descrie o femeie de la ţară. Aflăm din versurile de la "Ciorba de curcan" că “de o lună, două, mănânci numai ouă, dar după un an, ciorbă de curcan” pentru că femeia tradiţională românească, nu-i aşa, nu are nimic în comun cu gospodăria... În cele din urmă, individa îşi va asuma rolul de gospodină, făcând o ciorbă de curcan, ceea ce, să fim realişti, nu e aşa o mare filozofie. În cele din urmă dacă, după un an de ouă intensive bărbatul respectiv nu are încă hepatită şi tot mai rezistă lângă acest cuconet. Nu avem de a face cu nimic popular aici ci doar cu proiecţia muzicală cu pretenţii populare a unei piţipoance care a realizat la timp că singurul ei refugiu pentru o astfel de voce este muzica populară oltenească. S-au dus dracului toposurile folclorice, Ileana Ciuculete restabileşte o nouă regulă. Aceea a nonvalorii.
Cât despre fanii acesteia, verdictul meu e simplu. Nu sunt iubitori de folclor ci de manele cu o altfel de costumaţie. O vreţi pe Carmen Şerban îmbrăcată altfel, atunci ascultaţi-o pe Ileana Ciuculete până vă faceţi ciuciulete!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu