Aseară a venit momentul adevărului, meciul dintre Naționala României și Victor Pițurcă. Cred că am mai zis-o, pentru mine meciul acesta reprezenta din start o victorie, pentru că îmi imaginam, greșit, după cum se va vedea mai departe că indiferent de scorul final România va înregistra o victorie. Îi batem pe sârbi, ne apropiem de cel 4 puncte necesare în confruntările de sâmbătă și miercuri, pierdem în fața sârbilor scăpăm de Pițurcă. Iată că nu a fost să fie. La mai bine de 12 ore de acest meci de tristă amintire, Pițurcă continuă să fie antrenorul naționalei noastre de fotbal. Prin urmare, ieri România a pierdut de 2 ori... Am văzut cea mai ridicolă echipă a României din ultimii 30 de ani, un team în care 10 oameni atacă haotic, previzibil 90 de minute, timp în care ia trei goluri și înscrie doar două. O echipă formată din jucători care nici ca rezerve nu ar fi trebuit să figureze pe foaia tehnică a meciului, câtă vreme cei cu adevărat valoroși nu au prins prins primul 11, pe motiv că Pițurcă are jucători mai buni. Este incredibil. De ce s-au grăbit autoritățile să îl naturalizeze pe Max Nicu, dacă Pițurcă, așa cum prevăzusem nu l-a jucat? Pentru că presiunea era prea mare pe umerii acestuia? Pe umerii lui Stoica însă cum s-a văzut presiunea? M-ar amuza ca cineva să îmi aducă argumentul pe care l-am mai auzit aseară de la veselii cu care am văzut meciul: a fost cel mai bun om al partidei, a înscris 2 goluri! Cât de normal este să joci jucători fără meciuri în picioare, sau de la echipe din mijlocul clasamentului și să refuzi să îi joci pe Lazăr și Maftei, cei mai buni doi jucători ai momentului de la Rapid. Poate că cineva ar fi trebuit să îi explice lui Pițurcă că amândoi sunt români!
Și acum să vă spun de ce mi se pare mie absurd momentul acesta cu Pițurcă tolerat mai departe la timona Naționalei. Pentru că este ilogic. Ca jucător de Football Manager și de alte simulatoare de fotbal, continui să cred în logica acestui sport. Uitați cum e la jocurile ăstea: dacă nu dai rezultate în perioada impusă de conducătorii echipei ești dat afară. Dacă joci cu figuranți, numai de dragul de a le crește cota, ca să îi vinzi bine și reușești să ai victorii, îi vei putea vinde, nu cu mult mai bine ca înainte, dar oricum, le crești puțintel cota. Dacă însă nu reușești să câștigi, ești pe făraș. Dacă ceri o mărire de salariu și nu dovedești că o meriți, ești eliberat din funcție. Simpla calificare la un campionat european sau mondial nu îți garantează prelungirea contractului și nici faptul că după debarcare vei primi oferte tentante din partea unor echipe mai de doamne-ajută. Ziceți voi că nu e simplu.
Și atunci vă întreb, ce face să fie atât de complicat procesul de debarcare al lui Pițurcă? Știm cu toții ce, dar încercam să fiu puțin patetic. Cu riscul de a fi considerat anarhist, invit toți susținătorii Echipei Naționale a României să boicoteze meciurile acestei echipe, câtă vreme Pițurcă îi va fi antrenor. Ce ar fi să nu se vândă biletele la meci, iar la ora acestuia să ieșim cu toții în stradă, la o plimbare? Dar probabil că într-adevăr, sunt anarhist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu